Thursday, December 31, 2015

Obsesia Sibiului. Un An Nou cu trepte ascendente si bucurii

Tarantella in iarna

Ninge in Sibiu si Piata ce rotunda de ochi mii,
se intregeste de faldurile in dans, flori
de gheata, clestar e ceasul din turn, sotii
uitate se intrec sub arcade.Cobori

sub podul cu minciuni si turta dulce
mana in mana, Handel si Gretel cea in aur
si te prinzi in flacari, sa se culce
luna nu vrea, e noaptea un plaur

te bucuri precum nomadul de pripas,
si ai aflat ca esti tata, arunci argint,
ultimii bani si te bucuri, iti e mas

ultimul-cel nou nascut si te inchini
poate pentru intaia oara, gonind
nu poti ascunde inima de spini.

Friday, December 25, 2015

In Memoriam, Ion Vincent Danu

Nu de mult timp  marele pictor sibian Ion Vincent Danu (Dan Iordache) a plecat dintre noi. A privit direct moartea in ochi si pana in cele clipe nu si-a lasat sevaletul.
A lasat in urma o serie de lucrari impresionante, mai ales cu un Sibiu visat si dorit de departe, din tinuturile provinciei Quebesc unde si-a trait ultimele zile, precum Ovidiu departe de Roma.
Sper ca voi reusi la Sibiu sa organizez un medalion dedicat prietenului prezent in viata noastra prin picturile sale si prin randurile scrise.
Multumim lui Adrian Grauenfels din Israel si Doamnei Lilly Pierce  pentru campania de caritate si de popularizare a personalitatii pictorului mai sus amintit.
Un ultim numar al publicatiei Calameo a publicat un poem dedicat pictorului drag:




Ingerul din Ierusalem


Septembrie se destrama – e ca si cum lespezile de piatra se infioara sub pasii diminetii,
marea se intrece in muzici,
albastrul de mana cu albastru,
aurul de mana cu aur,
si ea, vestirea dintai a toamnei ne atinge fruntea,

fereastra catre maslini ori catre anii tineretii,
  • timpul poticnit uita clepsidra,

totul se intampla in tacere, in adormire.

Ingerul coboara in cetate,
piatra coboara in petale, in clape

e bine ca somnul nu ne lasa ochii
sa atingem stralucirea,

altfel am orbi sub stropii frumusetii.

Fecioara alearga,
in urma ne trezim cu mireasma crangului de ciclamen impovarat
de visul decupat,

brocart si unduire intr-un chenar nuptial,

ne stergem ochii,
buzele isi usuca ghizdurile precum fantana parasita de ape.




Wednesday, December 23, 2015

Christmas Story



A forester and his child had entered the city wrapped in shawl winter.
The child sticks his forehead on the toys shop window.
Behind him, the poor father does not know what to say.
Father and son, then singing from house to house until midnight.
Son and father hand in hand back on the snowed track by the house in the forest.
- Daddy, do you think the bright stars are higher pine tree?
The child forgot the toys store, the large screens in the market, all the city.
He was with his father.

Saturday, December 5, 2015

Povesti de Advent. Mos Nicolae

Patru saptamani inaintea sarbatoririi nasterii Domnului Iisus incepe cu prima lumina aprinsa deasupra lumii, stea si semn al increderii in credinta.
In mentionari anterioare spuneam ca pentru noi biserica nu a insemnat niciodata habotnicie, supnere oarba. Biserica era acolo ca trebuia sa fie, preotii,in glumele bunicului, au mana de luat nu de dat.
Ziua Sfantului Nicolae insemna pentru noi, un mini Craciun.
Poate pentru singura data pe an curatam ghetele cu mult sarg, pentru a le da mai multa stralucire le ungeam cu slanina. Le lasam afara in asteptarea Mosului, sa le umple cu dulciuri.
Ca saraci primeam bomboane din zahar topit, invelite in staniol si hartie franjurata, nuci si cateva mere.
In fiecare an sarbatoream matusi, unchi si vecini se numeau Nicolae, Niculina.
Ne adunam in camerele de bloc ori din subsolul cu miros de igrasie, iluminate de becuri galbejite.
Nimic nu alunga bucuria reintalnirii familiale.
Astazi ne doare trecerea in ani, inaintarea trenului ireversibil si doare mai presus ca suntem copii singuri la parinti.
Unchiul Nicu Stanga, Unchiul Nicu Tripcea si toti ceilalti nu mai sunt.
Intr-o zi de inceput de iarna cu fulgi ca straie de ingeri ne anunta ca trenul isi poarta timpul, noi, povara batranetii, si lasam ghetele inaintea portii de la intrare in speranta ca Mosul ne va mai aduce cateva zile de tinerete fara de moarte.


Monday, November 30, 2015

1 Decembrie. In intampinarea romanilor

Iarna e la inceput de drum. Romania sarbatoreste ziua si isi pune iia cea  brodata cu flori, ape si munti, poate cateceva ramas dupa trecerea atator jafuri. In cei 26 de ani raul a crescut din interior-implozie dureroasa, greu de vindecat.
Din diaspora sunt semne zilnice din partea celor plecati de acasa, nu numai prin sarbatoriri ocazionate, precum mersul la la biserica din cand in cand, ci prin gesturi ce intrec manifestarile ieftine.
Cuvantul roman este adus la standarde de respect si de apreciere prin iscusinta, prin rapiditatea imigrantilor de a se integra, prin buna indeplinire a muncii lor.
Nu e nevoie de a arbora tricolorul pentru a epata. Grupari literare si reviste din SUA si Israel isi exprima gandurile in limba romana.
Spre exemplu, Revista secolului XXI  ne convinge ca toti vorbitorii de limba romana se reunesc intr-un spatiu comun. al imaginarului si al frumosului re-dobandit prin cuvinte.
Ceea ce nu reusesc legatii culturale, organisme de stat, iata ca un numar tot mai crescand de iubitori ai scrisului cinstesc casa si locul natal in limba romana.

http://en.calameo.com/read/001073787f2d71f64832d




Sunday, November 29, 2015

Insemnari pe un Iphone. Ganduri de 1 Decembrie




Dincolo de scena circului politic, nu incerc o portretizare, o biografie, ci doar o aducere aminte a unei personalitati aproape uitate de catre mai toti romanii, imaginea Reginei Maria de Romania, distinsa prin dragostea fata de arte, fata de soldatii aflati pe campul de lupta si mai ales prin apropierea Romaniei de Statele Unite ale Americii cu ocazia vizitei efectuate in urma cu aproape o suta de ani (1926).
Romanii se bucura de unitatea nationala dobandita la 1918. Succesul evenimentului se datoreaza si Reginei Maria.
Am rasfoit volumul de insemnari America seen by a Queen, ingrijita si editata de catre Adrian-Silvan
Ionescu (Editura Fundatiei Culturale Romane, 1999) si am regasit cu multa emotie o descriere a continentului american intr-o limba concisa, simpla, cu valori de reportaj de calatorie.
Calatoria de la New York, la Washington, la Chicago si prin alte state devine un moment literar-istoric
de documentare, si totodata ipostaziaza o prima victorie a unei prietenii romano-americane.
O tara infima, necunoscuta Americii este reprezentata de o prima adevarata Doamna primita cu onoruri inalte.
Intr-un articol viitor promit recenzie la cartea mai sus amintita.
Ma intreb doar cati dintre politcienii de astazi au parcurs ori au auzit de faptele, de maretia Reginei Maria, dedicata tarii si nu intereselor personale.


Regina Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldații săi. Prin forța de nezdruncinat a voinței sale, această prințesă britanică s-a redefinit pe sine însăși ca româncă oferindu-le supușilor săi o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România, decât oricare din viziunile fasciștilor sau comuniștilor autohtoni care au urmat după ea.[42]
—Robert D. Kaplan, Fantomele Balcanilor

Astazi cand trambitasii plagiatori se infrupta dintr-o mostenire necuvenita poate nu e prea tarziu sa cinstim memoria adevaratilor inaintasi, carora le datoram un cuvant de recunostinta si de ce nu o eterna
glorie.













Saturday, November 28, 2015

La Multi Ani de Sfantul Andrei


Noaptea Sfantului Andrei

- Trezeste-te, vecine, lupii dau navala
cu colti sticlosi,
stelele sunt ochi flamanzi,
ninsoarea dintai frange podul, acopera drumul
si apa,

geamurile se sparg, oglinzile intre fecioare se sting
in frig,
-ai vrea sa alergi, picioarele- radacini ingheata,
vocea – cuvintele inclestate,
cad in zbor.


-Trezeste-te, vecine, lupii ma impresoara in lumini de pumnale,
ninge, in zori stropii de sange
se sting,
crizanteme din urma,
siderale.

Thursday, November 26, 2015

Happy Thanksgiving !

Today everyone must to be happy. It s the end of the autumn. The copper and the gold are falling apart. Soon the silver and the porcelain bring the Winter Goddess in the city.
I wish i was with my Dad to buy the biggest turkey. It s like in my childhood he choose the highest tree in our poor home before Christmas. We been around children, cousins, aunts and uncles, neighbors
One thing i say my right seat in the car is always empty waiting for my dad to come back.
We ll listen today the same Country songs he never understood, but he liked them. We ll open bottle by bottle and I know you he ll be happy with us.



Green

Waves coming in
Waves coming out.

The only one,
the palm tree over the ocean
the years -green snow never
melted

the tree always watch the sailors when they return back home
this my father
waiting for me
coming out from the azure.








Tuesday, November 10, 2015

Ziua Veteranilor

O zi de noiembrie cu sfarsit de aur si de toamna reuneste sunetul unui de mars de onoare tuturor ce au servit ori o fac sub drapelul american.
Pe timp de pace si in aparenta de calm, si bunastare militarul e la datorie fie inauntrul tarii, fie in afara frontierei.
Un gand bun si mult respect celor ce au ales uniforma militara !



Sunday, November 1, 2015

Dezordine, haos social si moarte la Bucuresti

Ne-am obisnuit cu smenurile pe toate planurile. Incapacitatea autoritatilor de a lupta in a redresa societatea ca pe o corabie in deriva nu are resurse sau vreun interes in drumul lor functional ca protectori ai cetatenilor.
Mi s-a intamplat sa reprezint un grup de imigranti in SUA la deschiderea unei infime unitati comerciale si la o prima vedere am crezut ca birocratia, respectarea catorva dispozitii legale fac parte dintr-o serie de creatii inutile din partea biroului de resort. In cateva randuri inspectori din partea pompierilor, din partea sectiei sanitare, din partea primariei s-au deplasat si au verificat intregul spatiu comercial. Prizele de curent trebuie sa fie acoperite cu niste capace de protectie, instalatiile de alarma si de preventie a incendiilor sa functioneze, instalatiile tehnico-sanitare sa fie bine izolate si in conditii de optima functionare si mai ales masina de spalat si cea de uscat, boilerul nu pot fi contactate fara a avea o autorizatie emisa de catre un birou special al administratiei locale. Conform legii masina de spalat sigilata, nebransata, spre exemplu, nu are ce cauta in incinta spatiului fara autorizatie.
In urma cu putin timp in Bucurersti intr-un club-sala de spectacole un incendiu provocat de artificii s-a transformat intr-o tragedie greu de imaginat.
30 de tineri si-au pierdut viata si alte 150 persoane aflate in stare grave au fost internate in diferite spitale.
Totul s-a intamplat din cauze usor de perceput inaintea oricarei anchete de specialitate: existenta unei cladiri neadecvate unei sali de spectacole. Absenta iesirilor de urgenta, focurile de artificii in spatiu inchis (ilegal), amenajari si improvizatii menite sa aduca venituri maxime sa construiesc conditiile de de declansare a acestui dezastru.
Bilantul tragediei pune intrebari si intrebari ca de fiecare data cand in Romania se deruleaza redundant evenimente cu deznodamant de doliu si de revolta interioara la care doar lacrimile sunt raspunsul.
Spaga, coruptia, nerespectarea legilor de functionare a multor spatii comerciale, violatori nedepepsiti, conducatori auto in stare de ebrietate comit accidente si atatea altele largesc paradigma unui haos social in opozitie cu construirea unei catedrale de grandomanie faraonica.
Politicieni de renume se pierd in cuvinte mari si retorici talambe preocupati de grija altora, mai putin de realitatea si securizarea cetateanului, parte a societatii si nu doar o anexa utila doar la urna de vot.
Cei responsabili, artizani ai dezordinii sociale, mai mult ca sigur, nu au copii, nu au scrupule, ci doar o suma de afaceri de succes in crestere paralela cu materialul mizer (un fel de burete ieftin), cu investitiile minime etc.
Se organizeaza marsuri de protest, liste cu semnaturi pe net si se aduc omagii celor stinsi precum florile inainte de a-si desavarsi petalele vietii, precum ingerii.
Vor trece zilele, va ninge peste urmele crimelor si nenoricirile vor fi uitate sau vor fi substituite cu altele. In ultima instanta se va gasi un acar Paun responsabil, si dosarul se va inchide, insa nu si pentru parintii, apropiatii celor trecuti in nefiinta.


Monday, October 26, 2015

Pagini dintr-un jurnal neterminat. Povesti de acasa

Astazi trece o alta sarbatoare dezgolita de prezenta tatalui meu numit Dumitru. Vita-de-vie, teascul si atatea altele se ingroapa in tacere ca intr-un muzeu al fiecaruia dintre noi intr-o intoarcere acasa.
Amintirile nu sunt doar niste flori presate, vestejite. Parintii isi continua prin mersul nostru existenta.
Abia cand ii pierdem ne intristam si mai mult ca nu am zabovit mai mult la masa joasa din lemn cu miros de crang, de fan cosit, de vin si paine de casa.
De dincolo de cortina plangerii parintii ne indeamna sa nu-i plangem, sa nu uitam cum sa punem varza la murat, sa decantam vinul in zile insorite inainte de venirea iernii.
Tatal tatalui meu numit Dumitru se numea si el Dumitru.
Ne vizita in fiecare an de ziua numelui.
Nepoti, unchi, matusi, vecini ne bucuram de primul tulburel si de sfaraitul pastramei pe gratar, gutuile atarnate la ferestre, lampioane incuibaraind vara din ajun.
Intr-un an impreuna cu tatal meu l-am insotit pe bunicul la gara.
Inainte de venirea trenului ne-a oprit la bufetul garii sa ne mai cinstim cu o bere.
Aveam 17 ani. O razie alcatuita din militieni si activisti legitimau clientii din birt. Era dupa ora 10 dimineata. In acea vreme toata lumea trebuia sa fie la munca si conform rigorilor comuniste nu aveau ce sa caute strazi ori prin cafenele.
Cand s-au apropiat de masa noastra tatal meu a dat sa scoata buletinul. Bunicul si-a rasucit mustata si s-a rastit la militieni si la actvisti:
- Ce vreti ba ?  Voi nu aveti ce lucra ? Va dau eu un pogon sa-l arati si mai am de desfundat pamantul in gradina.
- Ia vezi cu m vorbesti cu noi, mosule, ca .....
- Ca ce, ba se racni bunicul la ei. Poate nu stiti ca am un fiu la Bucuresti e seful garzii lui Ceausescu si le-a dat un nume de colonel. Poate nu vreti sa fiti mutati in vreo comuna ca sef de post ? Ori vi s-a urat cu binele.
Militienii si civilii au iesit cu coada intre picioare nemaizicand nimic.
-Bravo, unchesule, bine le-ai zis-o !  Cativa comeseni din local ne-au cinstit cu un alt rand de beri.
Bunicul tantos si parca incerca sa se scuture de batranete ca si cum te-ai scutura de zapada ne privea ocrotitor.
Ne-am indreptat catre trenul greoi si murdar.
Am privit indelung vagoanele miscandu-se in scartait, dangat surd. Bunicul de la fereastra ne facea semn cu caciula.
- Sa ne vedem cu bine  la Craciun !
Ne-am indreptat tacuti catre casa.
-Tata, bunicul a scornit el istoria cu colonelul de militie ?
- Nu, este unul in sat al lui Valer, de-ai lui Miciurin, asa li se spune. Ala intr-adevar e la Bucuresti. Bunicul tau stie si pe dracu'. Nu imbatraneste el degeaba.
Am ajuns acasa.

Gandurile imi erau la bunicul, la compartimentul din tren si la povestile lui...


Parintii

              de Ana Blandiana



Parintii fac totul oricand pentru noi - Ne nasc si ne cresc mai mari decat ei, Raman apoi cu discretie in urma, Nu ne deranjeaza de obicei. Li-e rusine ca sunt prea batrani, prea bolnavi, Pentru noi prea modesti si prea simpli parinti, Vinovati pentru timpul pierdut Ne privesc in tacere cuminti. Apoi isi muta privirea in stea, Cand raza-nglodata de cer se subtie. Si, obositi, nu pregeta-o clipa Sa ni se aseze in pamant, temelie.

 
 

Friday, September 18, 2015

Dating, Lies and Money

Not long time ago I met an over 50 years old lady. She found out I'm freelance journalist and she wants me to write about her story.
Coming from other country, feeling lonely she jumped on the well-known dating site www.Ourtime.com.
Egna thought she found a nice man. They started to chat and exchanged the words of a possible romance.
He played the victim of distressing issues in his life: very sick kids and in need of funds for helping them.
The guy pretended to be a German origin and spoke the language of the true love, of the man who pretended to had found his match. Egna didn t hesitate one moment and sent the guy a substantial amount of over 6 thousands dollars.
It was too late when the poor lady realized the guy was a professional thief and she got scammed.
She felt bad, hurt, humiliated. It took a while until she decided to file complaints with IC3. Nobody contacted her and she believes the site it s just there for nothing. She lost the hope in any possibilty of having money back.
She contacted as well the Local Police Department, but it was too late.
She gave me the right to publish the guy's picture and his name. Maybe there are not real, but this message in the bottle could prevent other scams. The guy pretended to be from Wisconsin and his name is Christopher K Meader.




Tuesday, September 8, 2015

Arbore si sange

Un copil si dimineata se scutura de stele in ulita inca insorita
la pas cu ultimele zile de vara,

isi canta ziua si musca din marul rotund al patriei cazuta in tarana
si in durere,

la iesirea din sat bestia verde- vipera pitita in smeura, in mure ii sugruma cuvintele,  ii decapiteza
visul
ii ingroapa cuvintele,
privirile.

Matasea se revarsa peste pietre, peste traversele de cale ferata si buruieni.

Drapelul isi pierde trupul precum Constantin Brancoveanul in osanda ultima,
si tara piere
in genunchi,

departe deIisus, de lume.

Orisice flamura sfasiata de fiare,
zi de vara scurtata de dimineata moare rastignita in noapte.

Copilul dispare sfasiat si el de cainii de pripas,
nu sunt parinti sa-l planga,
sa-l pomeneasca
intre meri si stele.







Friday, September 4, 2015

Despre ura si rasism

Traind de mai bine de doua decenii in Canada si in SUA am incercat sa adopt intelegerea, spiritul de convietuire cu alte grupuri etnice, port in mine educatia parintilor mei si amintirile copilariei dintr-un Sibiu conglomerat al sasilor, al maghiarilor, al evreilor si al romilor.
Incerc si astazi sa nu cred in ura maghiarilor vis a vis de romani.
Manifestarile dusmanoase, violente la adresa unei echipe sportive si la adresa suporterilor sositi din Romania intrec de data aceasta orice limita.
In tentativele mele de a pleda pentru impacare, pentru solutii fericite am fost apostrofat de romani transilvani din Maramures, din Tara Motilor ca fiind un fel de popa idealist, demodat.
Scenele din jurul hotelului in care Nationala Romaniei e cazata imi aduce aminte de Moisei. Sa nu uitam recentul incident cu simularea unei spanzuratori a lui Avram Iancu.
Nu ma revolta salbaticia unor huligani, ci ma revolta lipsa de impartialitate pe plan european din partea mass-mediei si a sloganului deja instituit ca numai romanii comit crime, infractiuni si ca sunt diabolici.
Ce s-ar fi intamplat daca romanii la Bucuresti ar fi atacat Nationala Ungariei ?


Friday, August 14, 2015

In intampinarea romanilor. Ora de dirigentie

In urma cu ani la o scoala generala de cartier l-am avut ca dascal de muzica pe Nicolae Suciu. Dupa cativa ani l-am avut ca diriginte in liceu.
Dupa terminarea facultatii aveam sa ne revedem in lumea culturala a Sibiului, Domnia Sa fiind un maestru director si lider in arta corala. A reusit sa conduca si sa poarte departe de satele din Marginimea
Sibiului gloria muzicii autentice, si mai ales a creatiilor locale.
Portretul si personalitatea profesorului Nicolae Suciu se disting prin munca de o viata in slujba filonului folcloric si in conservarea acestuia.
Face parte din generatia tatalui meu – o lume sacrificata de trei epoci. Au plecat de la tara la varsta adolesecentei si si-au construit viata intr-un camin neaerisit cu o cana de ceai, paine neagra si marmelada.
Ca profesor si diriginte mi-l amintesc mereu ca o persoana apropiata, cu accentul ardeleanului din Marginime pe care nu incerca sa-l ascunda, dimpotriva se arata mai degraba un camarad de voie buna, de viata.
Orele sale de dirigentie erau un dialog deschis despre problemele adolescentei noastre, ne bucuram de vizitele multora dintre personalitatile sibiene din acea vreme: Paul Constant, Costel Radulescu, Nae Ionescu sa.
Facea parte din elita profesorilor ce nu hartuia elevii. Nu-l interesa daca veneam la scoala fara numarul matricol pe umarul uniformelor liceale, daca fetele nu aveau cordeluta sa
Dupa ore obisnuiam sa mai iesim la barul Union din Piata Mica. Fumatul si consumul unei beri ni se pareau fronda, poate un act de barbatie pentru niste adolescenti de 17-18 ani. In timp ce noi, cativa elevi prinsi in discutii aprinse in barul cetos degustam berea, l-am zarit la o masa vecina pe dirigul nostru Suciu cu un alt profesor de istorie, Nicolae Branga, prinsi si ei in discutiile lor...
Nu stiu cat de normala ori anormala ar parea scena, insa de cand lumea tinerii apartin noncormismului, spiritului de aventura, de protest chiar. Nu stiam cum sa reactionam, ce sa zicem in acele momente. Ne si vedeam exmatriculati din liceu, ori expusi unor sedinte UTC in care am fi putut fi criticati in fata colegilor ca niste exemple nocive, reactionari.
Eram gata sa o tulim din bar, insa un ospatar ne-a adus cateva beri. Am ramas consternati, nu comandasem alte beri, nici nu mai aveam alti bani sa le platim. Ospatarul ne-a facut cu ochiul strengareste si ne- a zis ca altcineva le-a platit, si sa ne fie de bine !
De la masa vecina profesorul Nicolae Suciu ne- a facut un semn discret si ne-a zambit ingaduitor.
S-a nascut pe 15 august. De ziua Sfanta a Mariei, de acolo din lumea celor trecuti in nefiinta, sunt convins ca ne zambeste la fel de ingaduitor si se bucura la auzul muzicii pentru care si in care si-a cladit existenta.
Nicicand nu te vom uita !










Sunday, August 2, 2015

Romania, tara scriitorilor

Recent politicienii romani devin scriitori iscusiti in arta prezentarii vietii lor si mai putin a realizarilor lor.
Ce sa invatam din cartile lor - oare scrise de ei insisi ?
Cui foloseste scrisul lor ?
Probabil ca se gandesc sa mai alse cateceva in urma pe langa jafurile, distrugerile si  degringolada din ultimul sfert de secol.
Exodul tinerilor, lipsa de speranta a celor ce raman nu pare sa fie tema vreunei carti.
Ori cum sa construiesti o autostrada ?
 

Friday, July 31, 2015

Mein Vater war ein Wandersmann

Incet, incet campul se rareste spre sfarsitul verii, florile palesc, pasarile calatoare se retrag, la fel si anii nostri rapind pe cate unul dintre noi cu arcanul mortii.
Cu fiecare prieten disparut imi fac un bilant inapoia umerilor neobositi de drum, de ratacire.
Sunt un umil cetatean, umilit alteori, injurat, barfit pentru nu a fi fost la casa mea, de a nu fi respectat regula atator simple cumintenii conformiste.
As enumera insa multe bucurii produse multora dintre prietenii mei, buzunarele mele mereu goale si berile platite altora. Nu regret si daca maine incep viata, as fi la fel.
In urma cu ceva timp am fost alaturi de cativa prieteni in a-l sprijini pe regretatul pictor sibian Ion Vincent Danu.
Datorita catorva contacte de ale mele tablouri din creatia sa au fost vandute. De doua ori am trecut granita Canadei inspre SUA cu tablouri nu de marimea unei carti postale. Nedeclararea operelor de arta aduce amenzi, si chiar confiscarea bunurilor.
Nu sunt bogat, am ramas poet, nomad, si boem.
Nu cunosc ipocrizia pomanagiilor adunati la sicriul celui plecat dintre noi si risipind o lacrima.
Am risipit timp, am cinstit pahare, am avut mereu larg deschisa usa oaspetilor. Au fost apeluri pe FB ori prin alte site-uri initiate de catre Adrian Grauenfels. As numi cateva persoane din diferite tari ce prin generozitatea lor l-au ajutat financiar pe Danu si iata ca se dovedeste -cinstirea cuiva o faci atunci cand persoana e in viata.
Florile, oratiile funebre sunt de prisos si dureaza o o ora dupa care fiecare se intoarce la casele lor.
Mi-a placut mereu ideea muntilor ce se intalnesc si a oamenilor. Parintii mei au locuit la doi pasi de gara si si-au impartit paine cu zeci de oaspeti. De copil i-am intrebat consternat:
- De ce vine atata lume la noi in casa ? Suntem hotel ?
- Lasa-i sa vina. Sunt calatori ! Intr-o zi vei vedea si tu cum e sa fii printre straini !
Sunt ani si cuvintele tatalui meu isi gasesc ecoul. In ciuda imaginii mele de boem, de vagabond iresponsabil am intalnit oameni, prieteni ce ma accepta asa cum sunt, asa cum accept oamenii fara a incerca sa-i schimb ori sa-i critic. Am inteles ca in lume am gasit rasplata a ceea ce am intreprins eu  pentru altii, si pe aceasta cale ma simt implinit sufleteste.
Sunt sarac, dar sunt bogat prin prietenii mei, si asta e deajuns.
M-a intristat mereu acel "zbor in noapte" al lui Saint Exupery din care nu s-a mai intors. Au ramas paginile sale, cultul sau pentru prietenie mai ales si ideea ca fiecare dintre noi poate fi un "mic print".
Recunosc ca nu sunt perfect si nu-mi iert adesea propriile-mi greseli.  Doua enunturi din A. Saint Exupery m-au convins sa cred ca" prietenii sunt aceia ce nu incearca sa te schimbe, judece si te accepta" si mai ales  ca"placerea adevarata este de a sta cu cineva la masa".
Ion Vincent Danu face parte dintr-o galerie de prieteni sibieni disparuti al caror suflet e mereu deschis,
generos si pur.
Anul trecut fiul meu Sebastian, l-a vizitat in Sherbrooke, pe timp de iarna. Au baut o cafea impreuna.
- Tata, Danu este un om atat de bun si nu stia ce sa-mi mai dea. Acestea au fost cuvintele unui fiu crescut de la 6 ani in Canada. Romania pentru el se construieste prin comportamentul nostru al celor din afara.
Invat  de fiecare data ca pretuirea aproapelui e aprinderea focului cand ne e frig.
La Sibiu masa din lemn de la Butoiul de Aur ori de la Bufnita scaunele libere cinstesc memoria artistilor  plecati in "zbor de noapte".
Dormi in pace, Danu !














Thursday, July 30, 2015

Selfie cu moartea


Ion Vincent Danu, pictor si om de cultura sibian se numara printre prietenii si colegii de cenaclu, din perioada liceala. In acea vreme visam ca arta e un refugiu si nu numai atat, aer fara de care nu putem trai.

Multi dintre noi- prieteni si colegi de breasla, fideli crezului artistic nu ne-am imbogatit.

In ultimul an, Danu a luptat cu moartea precum cavalerul din Durer. Nu s-a plans niciodata si nu l-am surprins plangandu-se de cancerul necrutator.

Nu in resemnare, nu in panica, ci in deplina forta creatoare, asemenea unui scolar silitor si-a facut temele una cate una.

Nu vreau sa accentuez asupra evenimentelor tragice familiale prin care altii in deplina sanatate nu ar fi reusit sa le treaca.

Fiecare zi recastigata din pariul cu moartea l-a facut sa se bucure, sa se trezeasca dimineata cu grijile vietii cotidiene: plata ratelor masinii, asigurarea unei zile mai bune nepotilor.

Cu ceva timp in urma mi-a marturisit ca se simte impacat, ca ar mai fi fost multe vise de inramat. Am recitit un pasaj autobiografic dedicat bunicului sau, Moshu. Inainte de moarte isi face un bilant cu cei dragi, ne deruleaza amintiri din liceu, si tot mai mult Sibiul ii apare ca o durere si mai adanca. Burgul de pe Cibin ni se infatiseaza intr-o cromatica onirica, in exclamatii coloristice apropiate tehnicii expresioniste. Orasul natal se repeta intr-un serial de cautari metafizice, tentative de intoarcere acasa.
 

Imi confia ca departarea de casa si micul oras Sherbrooke, din provinica Quebec si iarna nesfarsita – ii prelungesc exilul.

Idolul lui, pictorul Van Gogh s-a stins pe 29 iulie in urma cu 125 ani. Ion Vincent Danu a inchis ochii pe 29 iulie ac. intr-o coincidenta -as zice- magica. Blogul sau Van Gogh and I o suita de comentarii, amintiri, impresii si articole legate de viata sa si de crezul sau in pictura lui Van Gogh ar fi o invitatie la lectura, un recviem la fel de inalt ca si sunetele orgii mari din Biserica Sasilor din Sibiu.

Ne-a parasit asemenea unui oaspete blajin, s-a strecurat mult prea devreme din casa noastra cu eleganta celui ce nu doreste sa deranjeze. A inchis usa cu grija si ne-a mai privit indelung, a iesit cu fata precum bradul din muntii Sibiului, asa cum de fapt si intrase.
 

Ne-am trezit intristati sa nu-l mai avem printre noi, insingurati in odaia cu picturile sale, ne spunem ca ar fi trebuit sa-l fi cinstim mai mult pe cand era in viata.
 
PS In noiembrie 2013 am scris un poem .......

Pasarea Maiastra
            Se dedica prietenului Ion Vincent Danu
 
 
Vine o vreme – si zicea batranul satului:
- Copile, de acum saivanele de smarald se ingroapa in mazga, cerul
isi apasa cocleala grea,
                       manta peste umerii- crengi greoaie,
osteoporoza de la un arbore la altul duce vestea in sat,
 
clopotele dintre nori, saruturi intre sanii fugari din tinerete si in zori,
inainte ca lumina sa le suprinda goliciunea
si- iata un pastel, ingana cealalta voce din umbra
                                         pictorului pitit dupa tufisurile de mure,
nu mai stii, e toamna, e vara ori poate am imbatranit si noi in moleseala
                                                                                                              difuza ne prefacem ca mai suntem tineri.
 
Si tot batranul satului cu gura cea spurcata de vornic continuu
nu tace.
 
I s-au uscat mainile, caciula botita-  scutura paduchii infrigurati de acum,
ani vanturati in strune rupte
deasupra lemnului de paltin inca infasurand corpul de femeie
-          noi ii zicem pur si simplu vioara.
 
Copiii ingana nici eu nu stiu ce,
sub platani, printre rotile de floarea-soarelui,
                                 arse,
si locomotivele, podurile– se descompun la trecerea hoardelor de lotri de fier vechi.
Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i ajunge, nici macar gonacii nu-i simt.
 
La castel singurul loc de lumina, de zaiafeturi si mancare Kobe,
femeile mirosind a hermes danseaza
pe langa troli bortosi,
 
deasupra bordeielor cu pungi Kaufland in loc de geamuri.
 
Vine o vreme… si de la mic la mare, crede ca Pasarea Maiastra va poposi in cele din urma,
ranjeste batranul satului,
acum isi aduce aminte si pictorul,
e taranul cu pasarea outoare de aur,
pictat candva pe zid de carusel.
 
Batranul tiran si-a vandut aurul pe o gura de absint prefacut precum vorbele-i otravite
caruselul isi poticneste roata,
intr-o rana,
iarmarocul- un ceasornic in maruntaiele-i mecanice povarnit si el
totul tace in culorile diforme peste panza timpului,
 
pictorul surade,
e mult prea tarziu in pastelul sau
sa mai schimbe ceva,
gesturile, roibii impietresc
                      intr-o rostire nedeslusita.
 
 
 
 

Thursday, July 23, 2015

Sapte violatori si o judecatoare




Odraslele catorva familii de gospodari instariti din judetul Vaslui sunt autorii unui viol in grup si liderii unor manifestari antisociale agravante.

Violul ca infractiune si derapare de la o conduita normala este intalnit si in alte tari, insa pedepsit la fel de drastic ca si o crima.

In Romania postdecembrista procedurile de combatere, de prevenire si de pedepsire nu-si duc la indeplinire cu succes misiunile specifice statului european.

E nevoie de semnale tragice in a atrage atentia asupra actului incalificabil, numit viol.

In urma cu cativa ani o tanara “luata cu japca” se arunca de la etaj, nemaisuportand abuzurile sexuale la care era supusa; actul salbatic al imigrantului Mailat in Italia oripileaza opinia publica europeana; un recidivist lasat in libertate dupa comiterea unei agresiuni sexuale anterioare violeaza si ucide o tanara japoneza abia sosita pe aeroportul Otopeni.

Lista continua cu alte zeci de cazuri pana la violul din judetul Vaslui, comis cu bestialitate in luna noiembrie a anului trecut.

Clementa si toleranta infractiunilor de viol din partea organelor judiciare favorizeaza repetarea actelor antisociale, faptasii nu se tem de rigorile legii. Sau in unele cazuri putem atribui lipsa de impartialitate a judecatorilor, nu stim din ce motive.

Erorile judiciare, punerea in libertate a multor infractori – in aprecierea organelor judecatoresti- ca acestia nu prezinta un pericol social accentueaza neincrederea in justitie in randul victimelor, si ca legea e de partea lumii criminale.

Citez fara niciun comentariu un pasaj din motivatia judecatorilor vasluieni, o explicatie ditirambica de parca ar vrea sa adoarma copiii:

„Ȋn raport de aceleaşi circumstanţe, instanţa de control judiciar apreciază că în actualul stadiu procesual al cauzei, în care sunt judecaţi inculpaţii, măsura arestării preventive nu mai întrunește cerinţa proporţionalităţii acesteia cu gravitatea acuzaţiei aduse acestora. Pentru a ajunge la această concluzie, s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale celor patru inculpaţi, care se află la primul conflict cu legea penală, durata pe aceștia au petrecut-o în arest preventiv (de circa 5 luni), ce a permis inculpaţilor să conştientizeze care sunt urmările comiterii de fapte antisociale. (...) Tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu poate asigura un echilibru între interesul public de înfăptuire a justiţiei penale şi interesele personale ale inculpaţilor, de a fi judecaţi nu în stare de detenţie în regim penitenciar, ci în arest la domiciliu, o măsură care, deşi privativă de libertate, implică o atingere mai redusă a dreptului la libertate individuală". As aminti doar ca autorul acestei sentinte este o femeie, Georgina Munteanu.

Dintr-o analiza postfaptica reiese ca victima supusa cu bestialitate violului in grup nu se bucura de dreptate, nici de consiliere de specialitate, si mai mult decat atat, este expusa in continuare atacurilor din partea agresorilor.

Un alt aspect ce se potriveste ca o manusa perfecta cu motivarea judecatoreasca il reprezinta mentalitatea retardata a localnicilor, si mai departe a unei parti a populatiei romanesti. Violul in acceptiunea lor nu reprezinta o abatere grava de la conduita sociala.

Adolescenta agresata este acuzata, iar violatorii sunt priviti ca niste eroi. Sarcasmul, aroganta faptasilor, indolenta si sustinerea din partea localnicilor orbiti de traditii preluate dintr-un ev mediu turcit continua

actiunea de batjocorire in tandem cu deciziile organelor de drept.

Vocea consatenilor, din fericire nu majoritara, caci mai exista si cetateni normali scandeaza urmatoarele: „Aşa-i trebuie, dacă s-a urcat în maşină cu şapte. Dacă era fată cuminte, nu păţea nimic. Fata e de vină. A distrus şapte familii, oameni credincioşi care nu au avut niciodată probleme cu legea”.

Sa fim oare doar la un pas de impunerea unei practici Sharia in piata mare si sa aruncam cu pietre in femeie ?




Thursday, July 9, 2015

Jurnalul cu savoare de paine proaspata

Recent am primit din partea prietenului meu Valentin Leahu o copie a publicatiei sibiene Jurnalul de la Paltinis.
E greu sa descrii savoarea lecturii deasupra cafelei si atingerea filelor de hartie.
Intr-o lume digitala uitam ca ziarele se mai tiparesc si pe hartie.
Admir stradaniile cavaleresti si ideatice in a pune impreuna poezii, cronici literare, informatii culturale si atatea altele. Incepem sa ne regasim intr-un cerc micsorat ce ne reduce la un numar tot mai restrans de creatori si de cititori.
Eforturile de repunere in circulatie a ideii de valoare culturala si de victorie a spiritului nu sunt intotdeauna pe masura realizarilor nobile.
Salut aparitia a inca unui numar al revistei Cenaclul de la Paltinis si sper intr-un sprijin mai substantial din partea sibienilor.



Doi prieteni, doi scriitori sibieni : Walter Johrend  si Valentin Leahu. Sibiu, 2015

Saturday, July 4, 2015

La Multi Ani, America !

Inca o sarbatorire pe teriroriu american. Nimic mai important pentru locuitorii unei tari decat demnitatea si certitudinea apartanentei la o tara fata de care politicienii ei se straduiesc sa o onoreze nu ca pe propria lor mosie.
America nu e o tara perfecta, insa ramane un refugiu pentru imigranti, un vis.



Monday, May 4, 2015

La Multi Ani Mamei !

Astazi mama sarbatoreste trecerea intr-un alt an.
Copacii, raurile, florile se despletesc precum degetele mainilor si se rostogolesc in lume.
Mama mea e cea mai buna tocmai pentru intelegerea suprema ca orice copil isi paraseste parintii- precum puii cuibul.
Niciodata nu mi-a reprosat ori m-a certat pentru departarea la care ma gasesc de ani, si nu s-a plans.
Adevaratul parinte e cel ce nu vrea cu orice pret copilul aproape de el, in pofida durerii.
Sarut Mana, Mama !
 Sarbatoare in familie, Sibiu 2015
Mama mea inainte de zborul catre Romania, Fort Lauderdale,2003 (cu prietenul meu Cristi)

Sunday, April 19, 2015

Un fel de epistola destinata lui tariceanu

Un fel de fante expirat vine sa jigneasca romanii din diaspora cu afirmatia: Sunt capabili să își vândă votul pe un mic și o bere"
In deplina concordanta cu enuntul de mai sus nu voi folosi un ton ceremonios, politicos.
Vom uzita de persoana a treia ca si cum am incerca sa inlaturam subiectul in discutie din preocuparile noastre, din interesul nostru.
Descresterea politica a individului convertit la aroganta si la o tinuta improprie adevaratului politician il situeaza intr-o incercare disperata de a reveni in prim plan.
As vrea sa-i mentionez ca multi dintre noi, romanii din diaspora, ne facem datoria la locurile de munca si nu avem nevoie de nicio pomana electorala. Noi, cu banii trimisi in tara, am contribuit din plin la aducerea de valuta si sustinerea cumva a bugetului romanesc.
Romanii din diaspora si-au recastigat demnitatea si nu se vand precum atatia parlamentari, senatori departati de realitatea omului de rand.
Multi dintre noi am devenit cetateni ai altor tari si nu am uitat de tara natala. Daca ne-am inghesuit sa votam am facut-o pentru ca rudele, vecinii si cei de acasa sa traiasca mai bine.
Am facut-o si in speranta ca intr-o zi ne vo intoarce acasa si sa gasim contrariul circumstantelor ce ne-au impins la exod.
Tariceanu adanceste prapastia dintre romanii din tara si dintre cei din diaspora. Interesul lui ar trebui sa se concentreze asupra unei coalitii puternice prin care miile de specialisti plecati din Romania ar putea ajuta, sprijini bunul mers al economiei.
Daca atacatorul foloseste un limbaj lipsit de respect, si isi imagineaza ca noi cei de aici nu avem bani sa achitam nota de plata pentru un mic si o bere, nu face decat sa devoaleze o practica specifica campaniilor electorale anterioare, si nu noua.
Cine spune, ala este...
Ii reamintim “liberalului rosu” ca ne pasa de viitorul tarii si ca pensiile noastre nu depind de oasele mizere aruncate de la ospatul lor platit tocmai de contribualilii tradati dupa fiecare campanie electorala.







Monday, April 6, 2015

Post festum. Clepsidra


Sarbatorim implinirea unui alt an. Inchinam paharele inconjurati de cei dragi.
In umbra ne pandeste fosnetul timpului ce se scurge pe nesimtite.
Ne trezim ca in trecerea trenului, intr-un compartiment si cu fruntea lipita de geam, de dimineata unei alte zile si abia atunci stim, ca nu ne mai intoarcem in aceeasi gara.
As fi vrut sa scriu un poem, cateva randuri despre tristetea diminetii...
Ne inclinam cu greu in ecoul muzicii din ajun, farfuriile nespalate, florile si cadourile desfacute si in toata dezordinea de dupa petrecere incercam sa ne spalam fata de paloare, de gandurile imbatranirii.
Ne intrebam daca e drept sau nu sa ne bucuram de ziua fiecaruia dintre noi.
Ma bucur. As spune ca fiecare an inseamna trecerea unei ape de la un mal la celalalt, si ca nu sunt singur.
Multumesc tuturor prietenilor pentru urari, pentru cuvinte frumoase.

Ma bucur ca nu sunt singur.








Monday, March 30, 2015

Basescu domnitorul

De peste 10 ani Romania se afla intr-un continuu serial al scandalurilor, al misterelor, al diversiunilor.
In timp ce restructurarea economica, orientarea pietei interne palesc, activitatea politicienilor corupti reliefeaza episoade tragico-grotesti, absurde:
- lichidarea multor fabrici;
- scolile, spitalele, cercetarea stiintifica sunt neglijate;
- nivelul de trai merge invers proportional cu preturile de cumparare;
- padurile distrus si retorcedarile ilegale.
A trebuit ca sub presedintia lui Johannis sa fim martorii arestarilor, ale dezvaluirilor -care ar fi doar o parte stiuta. Carnati, capre, tablouri, Microfost construiesc paradigma cuvantului spaga, dezordine sociala.
Orice om normal fara sa fie un contabil socoteste ca e imposibil ca dintr-un salariu de bugetar sa ajungi sa devii in scurt timp milionar.
Ce se va mai intampla ? Numarul medicilor in Romania descreste versus celui al preotilor.
Exodul emigratiei continua.
Basescu voda se va lafaie cu intreaga familie in domeniul de la Scorovistea, pe langa alte case si proprietati.

Wednesday, March 25, 2015

Bunavestire sau ingerul implinirii

Soarele se rostogleste mai devreme peste brazdele jilave abia dezbarate de povara zapezii.
Florile timpurii si cloptul magnoliei anunta ingerul Gabriel.
Nu mai e mult timp si verdele isi iese din adancuri precum copilul in trupul mamei, mugurii -sfarcurile izbindu-se in sarutul fierbinte poarta dragostea - si primavara.
Pamantul zace in cimtire parasite.
De la un an la altul tot mai putini stiu sa taie vita-de-vie, sa sape o gradina, sa puna seminte si sa lege rosiile de araci sa nu cada.
Astazi e ziua inceputului de rod.
Nu inteleg ce vor fi spunand preotii si cum vor indemna alesii sa indrepte tara.

Tuesday, March 24, 2015

Audieri si rusine

Ma erijez in cetateanul de rand ce munceste zi de zi pentru a supravietui cu cel putin 300 dolari pe luna, cand costul vietii este ridicat puterii de cumparare salariala.
Serialul mai mult negru decat romantat al politicienilor in frunte cu ex-ul presedinte jucator ne devoaleaza cauza si simptomele bolilor societatii romanesti de dupa'89.
Presedinte huiduit, chemat la DNA, Emil Boc huiduit si el de mii de oameni.
Senatorul Firea acuzator, cred ca ar fi si ea pasibila de acuzatii cu privire la atacurile la adresa lui Johannis cu referire la remarcile ca Johannis nu are copii.
Exista acum doua subiecte majore : aducerea in fata instantei a infractorilor cu sau fara succes in condamnari si teatrul de amagire in a departa si mai mult tara de realitatea economica.
Prejudicille aduse statutului nu vor mai fi reparate, va creste instabilitatea.
O izolare totala a elementelor nocive si substituirea lor ar insemna un pas inainte.
Aceleasi figuri proeminente domina politica noastra si se bucura de privilegii, de opulenta, de un etaj superior claselor ce muncesc cu adevarat.
Ce se va intampla cand exodul emigrantilor nu va sfarsi ? Cine va mai sustine tara prin munca  ?
Sau tara va fi scoasa la mezat ?


Saturday, March 21, 2015

Romania vazuta din afara

In ultimele saptamani Romania se distinege printr-o scena de arestari, de certuri interne, de scandaluri.
Mass-media vorbeste doar denunturi si de posibilele arestari.
Politicienii corupti, invincibili si atotdomnitori se ocupa mai putin de reforme economice, de revigorarea pietii, si ameliorarea nivelui de trai, se evidentiaza prin iesire din bun simt, din normalitatea unei tari europene.
Politicienii uita de milioanele de votanti. Acestia din urma nu mai reprezinta nimic.
As alege trei nume - capete de afis pentru coloratura contemporana din Romania.
Vanghelie - la puscarie. Ma intreb cu ce fel de smenuri de afaceri s-a soldat vizita sa la Washington ?
Presa ne informeaza ca fiul sau traieste ca student intr-un lux opulent in S.U.A. Se scrie ca beizadeaua cheltuieste 100.000 dolari pe an, suma uriasa si pentru multi americani situati bine. Se pare ca un edil, si senator castiga mai mult decat oficialii americani ! Intr-o alta viata mi-as dori si eu acest vis implinit.
Ponta - aliat al ofenselor aduse lui Johannis in perioada campaniei se concentreaza asupra unor detalii extra-profesionale, spre exemplu de ce Johannis se deplaseaza cu sotia la Bruxelles.
Basescu- fost presedinte jucator are nevoie de paza multiplicata si de doua sau trei masini de escorta.
Daca a produs atata bine tarii sa se plimbe in voie printre cetatenii pastoriti timp de zece ani.
Nu implicam ziaristii aici, ci bietii oameni agresati prin taieri de pensii, de slarii etc si de privilegiul de a fi spectatori la serial trist faradelegi organizate.
Revin la ideea ca avem nevoie de un presedinte aclamat sincer si iubit pentru fapte, nu pentru promisiuni, pentru normalitatea comportamentului agresiv, hahait.
Nu de mult am avut ocazia sa ma apropii de suita de paza prezidentiala din jurul lui Klaus Johannis.
Nu m-a imbrancit nimeni, dimpotriva. Am avut parte de o intampinare civilizata, umana.
Neimplicarea lui Johannis in toate episoadele nesemnificative reputatiei Romaniei, intrarea lenta in politica, nu prin galagie si prin instigare la ura ne pregateste o era de recuperare a demnitatii.
Altfel spus cum e turcul, si pistolul !

Thursday, March 19, 2015

Ninge in martie

Visul sub zapezi,
fotografie cu soare si valuri albastre pe peretele coscovit,

bunicii miri ingropati si ei in nea,
zambesc in timp,

imi e friga sa ma privesc in oglinzi,
florilor le e teama sa ridice genele cu praf de stele,

femeii dupa o noapte de dragoste,
a uitat de fard
de fulgii anilor si dormiteaza sub cerga cea verde
                                           cu miros de lavanda.




Wednesday, March 18, 2015

Primavara trista, primavara cu sperante

Traiesc ca roman o era umbrita de multa tristete, de dezamagiri.
Denunturile in serie devoaleaza in mare parte esecul tarii si explica de ce toate merg anapoda.
Oare e normal sa fim condusi de oameni ce sfarsesc a fi cazati la hotelul din rahova ori sa fie chemati la audieri ?
Cine conduce tara ?

Sunday, March 15, 2015

Retrospectiva urii

Am incercat in nenumarate randuri sa ma dezbar de prejudecata judecarii unui grup dupa apartenenta etnica.
In urma cu niste ani la Tg Mures maghiarii si ungurii s-au situat intr-un razboi stradal indezirabil.

Am deprins-asa cum am scris pagini intregi pe experienta convietuirii pasnice intre grupuri etnice in copilaria mea si mai tarziu-sa respect si sa trec peste orice posibil conflict cu ceea ce e diferit .
Am trait alaturi de vecini unguri si sasi. Usile noastre erau deschise. Imprumutam unii de altii unelte de gradinarit, bani ori faina. Seara ne asezam la un pahar de vorba.
Nu mi puteam imagina ca intr-o zi aveam sa adulmec furia, ura de rasa.
Unii spun ca rasismul ar fi o parte fireasca a naturii umane. Eu spun ca nu. Copiii lasati sa se joace impreuna pe strazi, in curtea scolii si daca nimeni nu le pune in cap ca apartin unei etnii nimic nu-i desparte in activitatile lor.
S-a incetatenit instigarea si manipularea. Din pacate si impotriva romanilor s-a dezvoltat o campanie de alungul Europei provocata de elementele infractionale provenite din randurile imigrantilor.
In Roma s-au aciuat zeci de tabere de rromi, in Londra si in Barcelona hotii romani sunt performanti in talharii. Exemplele pot fi intalnite si in randul altor etnii.
Nu pledez pentru clementa, pentru toleranta actului infractional.
Pledez pentru eficienta masurilor de combatere a crimei. Nu pentru combaterea unei anume etnii.
Ar trebui sa existe legi, reglementari si aplicabilitatea acestora. Este bine stiut ca in S.U.A. traiesc milioane de imigranti ilegali. Majoritatea muncesc si nu se abat de la litera legii. Ilegali sau legali in cazul unei infractiuni sunt aspru pedepsiti, chiar deportati.
As fi curios daca s-a facut o statistica cu referire la procentajul infractional din cadrul comunitatilor romane din diaspora.
Glumele grosolane din televiziunea franceza la adresa romanilor, filmul-reportaj britanic Vin Romanii si atatea altele trec cu usurinta peste miile de romani onesti, de buni angajati fie intelectuali, fie muncitori obisnuiti.
As puncta in primul rand cauza exodului de emigratie pe de o parte si lipsa de eficienta a fortelor de ordine din tarile gazda, cu mici exceptii.
Daca Europa unita da dreptul la libera circulatie si profita de cadrele calificate (si mai putin platite) vine cu programe sarace in a isca un cadru multicultural, de globalizare (termen la moda).
Revin la rememorarea de trista amintire a conflictului interetnic din Tg Mures si ma intreb cui a servit scena beligeranta.
Intr-un voiaj in tren, spre Budapesta, un oras minunat de care ma leaga amintiri unice, imediat dupa trecerea frontierei de la Curtici, un vames ungur, burtos si cu miscari de paznic de inchisoare racnea la pasageri. In compartientul meu aveam o sticla de apa minerala pe masuta de la fereastra.  A cerut sa deschidem bagajele. Inainte sa-mi vada documentul de voiaj tipa si vocifera aratand catre sticla de apa minerala:
-Palinka, palinka !
Am ramas stupefiat si nu prea am inteles ce voia el sa spuna. A luat sticla si voia sa o verse. I am prins mana si am tipat si eu in engleza. I am pus pasaportul canadian in fata ochilor. Si i-am aratat prin onomatopee sa miroase sticla inainte sa o goleasca de continut.
S-au adunat pasagerii pe culoare. Unii si-au scos aparatele de fotografiat. Intre timp un alt vames a intervenit. Vorbea germana. I am explicat ca sunt cetatean canadian si la Budapesta ma voi opri la ambasada sau consulatul Canadei. Cel de al doilea vames l-a impins pe primul si s-au departat.
Intelegeam indeajuns limba maghiara incat sa receptez invectivele la adresa romanilor vociferate de catre vamesul furios.
Incidentul m-a deranjat. Nu stiu daca era normal sa-mi induca un sentiment de ura impotriva tuturor ungurilor. Nu m-a impiedicat sa pastrez relatii minunate cu prietenii mei maghiari. Doar ca la urmatoarea trecere prin punctul de frontiera sa pun o eticheta pe apa minerala- NEM Palinka !

                                                                





Thursday, February 12, 2015

La stanga de inger negru



Au trecut 6 luni de cand tatal meu a trecut in nefiinta. Nu am acordat importanta inainte evenimentelor de pomenire a raposatilor punandu-le mai mult pe seama scenariilor liturgice, de derulare religioasa.
Altfel spus, Parastasul reuneste pe cei ramasi in viata sa cinsteasca pe cel plecat, dus departe.
Nu am putut sa ajung sa-mi insotesc tatal pe ultimul drum.
Stiu ca s-a stins indurerat ca nu m-a mai vazut. Inainte cu doua zile vorbisem cu el la telefon. De fiecare data in incercarile sale de a-mi reaminti ca zilele sale sunt numarate i-am ripostat ca moartea nu vine cand vrem noi, ca si ploaia.
A avut dreptate, s-a stins in noapte si in singuratate, neimpacat.
Port cu greu povara si nu pot sa alung lespedea peste viata mea de acum.
L-am cinstit intr-o modesta adunare dupa cele sase luni cu un pahar de vin si cu un colac.
Multumesc celor prezenti, intr-un numar neasteptat de mare.
E semn ca nimic nu e in zadar si ca unii oameni si dupa moarte lasa in urma o umbra de lumina.




P.S. Am continuat cina in memoria tatalui meu cu putin vin si pastrama de oaie. Sunt convins ca de acolo de unde nu se mai poate intoarce ne face semn si stie ca ne gandim la el.
In ziua parastasului, in plina iarna au inflorit ghioceii in gradina noastra.




Saturday, January 24, 2015

ZIUA UNIRII

O zi minunata si plina de incredere-lectie a uninuii ce da forta.
Nu vreau sa divaghez si doar sa reamintesc ca Alexandru Ioan Cuza, cu toate greselile lui a fost un domnitor iubit de popor.
Dupa el doar Carol I s-a mai bucurat de apreciere si dragoste din partea celor de jos.
De peste un secol nu am mai avut un conducator ori presedinte care sa bucure tara si sa imbunatateasca viata locuitorilor acesteia.
La Multi Ani Romania !

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...