Fiecare sfant isi avea sarbatoritul, sarbatorita. Unchi, matusi, veri si verisoare ne adunam in apartamentul de bloc stramt la mesele inegale unde paharele nu erau nicicand de acelasi fel.
Dintre toti, prezenta unchiului Nicu Stanga in amintirile mele se contureaza in mod aparte.
Oameni ca el s-au stins in anonimat.
Cum i-a fost viata ? A plecat din satul inglodat, cu canton coscovit si un nume inscris pe o tabla, sa-si croiasca o viata la oras.
Si-ar fi dorit sa studieze, sa parcurga alta traiectorie.
Spre deosebire de toti ceilalti confrati din familie era pasionat de arta scrisului.
Ii placea sa fotografieze, sa perceapa lumea altfel.
Frecventa cenaclurile literare alaturi de scriitori consacrati, si ani nenumarati i-a fost prieten poetului Mircea Ivanescu, dar si un real sprijin. Ca meserias iscusit se ingrijea de casa marelui poet, de gradina side multe altele.
Ii datorez mult. In vremea liceului ma foloseam de masina de scris a unchiului Nicu, datorita acelei masini versurile mele au trecut pentru prima oara pe hartie. El m-a incurajat sa scriu, isi spunea si el parerea, astfel devenisem prieteni apropiati.
Nu m-am enumerat niciodata printre elevii fruntasi din liceu. De cateva ori Unchiu Nicu s-a prezentat la liceu la rugamintea mea, spunand ca e tatal meu.
Directorul, diriginta – figuri obtuze, mult prea indoctrinati pentru sufletele adolescentilor din noi, ne amenintau cu transferul din liceul unde studiam (nu eram singurul), ne tineau discursuri interminabile de morala comunista. Unchiul Nicu era un talentat orator. A reusit sa convinga mai marii zbiri din liceu ca imi va aplica o corectie exemplara. O profesoara de romana, sotia unui procuror fioros s-a indragostit de unchiul meu, devenise mai blanda cu mine si imi spunea mereu ca am un tata minunat.
Tatal meu m-ar fi dezmostenit sa auda ca devenisem un elev indisciplinat, problema.
Oamenii trec in nefiinta unul dupa altul, precum copacii dintr-o padure imbratisata in ramuri.
Ne trezim in valea stearpa, defrisata tot mai singuri fara bunici, parinti, unchi, matusi, veri.
Ninge pentru prima oara in Sibiu.
Copiii si astazi, ca si ieri, ca si maine isi pun ghetele la usa de la intrare ca Mos Nicolae sa lase dulciuri, ciocolata si napolitane.
Incepe iarna.
La Multi Ani tuturor celor ce poarta numele de Nicolae, Nicoleta !
