Tuesday, August 6, 2013

Schimbarea la fata. De Amicitia

De Amicitia
In urma cu ceva ani in liceu m-am imprietenit cu Angela. Nu stiam prea bine ce insemna femeia si barbatul in legatura de complementaritate aproape divina.
Ne intalneam, vorbeam despre una alta si despre zile si nopti mai bune.
Ne plimbam prin strazi prost iluminate in Sibiul nostru al primelor vise, pur si simplu  mergeam unul langa altul . Ne-am inscris la o scoala de turism in speranta ca vom reusi sa iesim mai repede din tara.
Ea a ajuns la New York cu mult inaintea mea.
Ne-am revazut dupa multi ani in Manhattan la o bere.
Astazi e ziua ei !
La Multi Ani si sper sa nu mai treaca inca un veac pana la o alta bere.

Schimbarea la fata

                                 “ Dacă pot opri o inimă să se zdrobească, înseamnă că nu am trăit în zadar.”
                                                                                      Emily Dickinson
                     

La inceput de august zilele incep sa se micsoreze. Varsta omului se incovoaie de ani, intr-o arcuire de povarnisuri ireversibile.
Dimineata racoroasa vesteste apropierea toamnei.
Ce am izbutit in viata ? Intrebarea poate a fiecaruia dintre noi.
Am urcat muntele vietii indeajuns sa vad casele, pomii, biserica din centrul satului si pana mai departe catre marea campie. E ziua de soapta cu mine insumi.
Fructele nu mai au acelasi gust dincolo de ceara ademenitoare, banii, agoniseala si persoana mea palesc.
Imi spun ca stralucirea incepe si nu sfarseste acolo unde traim pentru aproapele nostru.
Nu mai conteaza de la o vreme sa vorbesc doar despre mine, despre tristete, despre un drum in care ma regasesc doar eu ca intr-un autoportret obraznic.
-Nu, priveste in jos si scutura-te de cuvinte, imi sopti un inger de dinapoia unui nor.
La pas incet reiau drumul neschimbat catre rau si salciile copilariei.
Copiii  isi duc zilele de vacanta. Multi dintre ei cu picioarele goale si julite de scaieti, de maracini imi zambesc.
Am inteles ca nimic nu e mai de pret decat sa provoci bucurie.
Se arunca tone de mancare, se risipesc sume uriase in lux, in sclipirile unui aur efemer fie el pe turlele bisericilor.
A face bine nu inseamna doar a arunca o conserva celor flamanzi cand si cand.
Nimic nu e mai e de pret decat zambetul unui copil.
Astazi, undeva in Suceava un copil pedala catre rau. Pe sosea a zarit un porumbel zbatandu-se pe asfaltul incins de soare. S-a repezit sa-l salveze. Nu s-a asigurat la trecerea drumului. Un microbuz l-a lovit mortal.
Ziua se inchide cu durere deasupra copilului si al porumbelului intr-un amurg funerar.







Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...