ciresii ori
merii cu sidef ingana adierea,
salcia se
destrama in dans,
trece Iisus
peste ape si ne da binete,
nici nu stim
ca blandul zambet,
zambetul,
si ultimul
ban aruncat orbului,
batranului
abia proptind anii,
e cuvantul
Domnului.
Metropola,
hidra povara apune pe un iPhone pierdut,
In
Manhattan,
unde salcia
nu infloreste,
nici soarele
nu cade.
Gradina din
imagini, un parfum se rasfrange,
precum valul
de matase pe umerii femeii din ceara,
ingroapa din
nou lumina.
Imagini din pictura pe acril. LAURA KAELIN (Elvetia)
