Mutti s-a născut
într-un sat bănățean Orzidorf în urmă cu peste opt decenii. A cunoscut trei
epoci diferite și a întâmpinat și bune, și rele.
Până în anii 80
așezarea avea o populație majoritate de origine șvabă.
Mutti s-a stins în
acest început de an în deplină seninătate înconjurată de dragostea fiicei
ei-stabilită de ani în SUA. Mutti a trăit ultima parte a vieții în SUA.
Ca orice altă femeie,
soție, mamă șvabă s-a distins prin hărnicie, curățenie morală. De la casa
impregnată de soare și aromă de scorțișoară și până în grădina ticsită de
flori, legume aliniate într-o paradă vegetală domnește umbra ei de zeiță.
Dispariția ei se
definește prin rana lăsată după ruperea faliei celei mai importante din
existenței noastre, pierderea mamei.
Ne întoarcem acasă.
Tăcerea și muțenia ne apasă și pe noi ca o piatră mortuară.
Mama se identifică
mereu cu o cumpănă a apelor ce face ca răurile și fluviul să se deruleze fără
tulburare. Pierderea ei rupe echilbrul sufletelor noastre.
Mutti rămâne tocmai
prin absența ei și întelegem că un ceasornic nu mai funcționează ca înainte.
Mutti era blândă,
tăcută în bucătăria ei minunată și mă bucur să fi învățat de la ea câteva
secrete legate din gastronomia șvabă.
Cu Mutti s-a stins o
lume aparte, unică. Nimeni nu poate evalua suferințelor acestei generații
trecute prin război, postcomunism, post decembrism, mai ales a generațiilor de
etnici germani ce și ei au cunoscut drame de nedescris. Să nu uităm că în
perioada stalinistă mii de tnici germani au fost deportați în Uniunea Sovietică
doar pentru originea lor.
Dormi în pace, Mutti!
