Foarte puțini
scriitori români cinstesc memoria precedesorilor de înaltă calitate.
Wolf von Aichelburg
s-a născut pe 3 ianuarie 1912 într-o insulă croată, ca fiu al unui comandor al
marinei imperiale austriece. Avea titlu de baron descendent maximilian și odată
cu părinții s-a stabilit la Sibiu.
Wolf von Aichelburg a
terminat liceul Brukenthal și a debutat la 16 ani în“Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” .
A studiat în Italia,
Franța, Germania, România. Vorbea 7 limbi străine, s-a remarcat prin a fi un
excelent poet, compozitor de muzică simfonică, traducător, dramaturg.
A oferit traduceri
exemplare din Eminescu, Arghezi, Ion Barbu și Bacovia.
După război a fost
arestat și condamnat la ani grei ca deținut politic în închisorile de la
Gherla, Aiud.
În 1981 s-a stabilit în
Freiburg, R.F.Germania.
În 1994 și-a găsit
sfârșitul în Mediterana, mare pe care a iubit-o și incantat-o în poezia sa.
Rămâne o figură
proeminentă a Cercului de la Sibiu.
Îi datorez mult pentru
înrâurirea spirituală, pentru îndrumarea culturală.
Ani de-a rândul de ziua
lui avea să fie invitatul părinților mei. Părinții și bunicii mei i se adresau
cu Domnu’ Profesor. În ciuda complexității personalității sale știa să
asculte, să poartă conversații îndelungi cu oamenii de jos, pe care nu-i
disprețuia deloc.
Îmi repeta mereu că datorează mult sătenilor din comuna Măicănești, jud.
Galați unde a avut domiciliul forțat după ieșirea din detenție.
L-am reîntâlnit la Freiburg unde
aveam să fim vecini de cartier.
PS Adaug două imagini: una cu o
invitație
la un concert de muzică clasică la care s-au interpretat compoziții ale lui
Wolf von Aichelburg, iar a a doua un pasaj dintr-o scrisoare în care vorbeștede
Emil Cioran cu care a fost într-o îndelungată prietenie.
OASPETE UITAT este titlul unui volum al lui Wolf von Aichelburg.
