In ritm de polka !

Sa deschizi poarta lumii printr-o carte

Fotografia: Rodica Volovici coordonand o actiune de lansare de carte. Sibiu, 2005

Constat, adanc indurerat, ca s-a vorbit putin despre Ziua Bibliotecarului pe 23 aprilie,
mai deloc.
Pe 12 mai 2009, in Aula Magna a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, s-a inaugurat noul sediu al bibliotecii universitare - o cladire cu patru etaje, cu o dotare impecabila.
Inventarul bibliotecii se compune din peste 600 000 unitati bibliografice. Capacitatea salilor de lectura si internet ofera 400 locuri, 50 calculatoare si 6 sali individuale de studiu si cercetare.
Noul edificiu universitar se sincronizeaza cu un modern sistem de operare, tehnologia RFID. S-a ajuns ca utilizatorii sa poata beneficia de posibilitatea imprumutului on-line al volumelor dorite.
Inaugurarea oricarei biblioteci simbolizeaza sarbatoarea cuvantului fara de care am orbecai prin taramul cunoasterii, dar si o comemorare a pierderilor din sanctuarele cartii incendiate in Alexandria.
La inaugurare au participat oficialitati de seama, s-au tinut discursuri, s-a aplaudat.
S-a complimentat foarte putin efortul Directorului institutiei dr. ing. Rodica Volovici si al grupului de angajati ai bibliotecii.
Transportarea miilor de carti, catalogarea, rearanjarea lor in rafturi au necesitat multa munca.
Minimalizarea rolului cartii, al bibliotecii va avea un impact negativ asupra generatiilor viitoare.
Imi vine in minte un film cu eliberarea unor ostatici de catre o operatiune speciala. In lupta de recuperare a ostaticilor un luptator ranit, moare in acelasi charter in care sunt adusi si ostaticii eliberati.
La destinatie ostaticii sunt asteptati cu flori, muzica, bucurie si imbratisari, in timp ce
pe coridorul de dinapoia avionului soldatii eliberatori isi poarta indurerati trupul neinsufletit al camaradului lor de arme…

PS Tribuna de Sibiu a consacrat un material informativ pe prima pagina.
Robert Coravu recompune evenimentul inaugurarii intr-o blog-prezentare foarte bine documentat (Asociatia Bibliotecarilor din Romania).

Spume si clabuci

Diva de toate zilele si de toate noptile s-a mai razgandit oleaca pana la masul de Monaco.

Nu de multe zile ponegrea televizunea si tagma ziaristilor, a mass mediei din Romania.

Propavaduia cu patima renuntarea la numele valah si fuga din seraiul de pe Dambovita.

Mai mult ca sigur ca la cuvintele de implorare ale fanilor, ale primarului bucurestean duduia s-a razgandit.

O revedeti astazi in prim plan, intr-un show televizat inotand intre clabuci si baloane de sapun !

De unde si vorba, fie spuma cat de rea, tot mai buna e in tara ta !

Let’s Talk About Sex sau un text re scris in urma unei scrisori primite din tara

Sunt un biet pensionar. Rasfoiesc presa din tara si incerc sa inteleg mecanismul degringoladei de cadere masiva a calitatii scrisului unui articol, dar si saracia tematica.
Rolul presei scrise ar fi in primul rand informatia (serios documentata) ca apoi in cadrul analistilor, editorialistilor dibaci sa invete cateceva cititorul ramas pe dinafara evenimentelor sau a ceea ce se petrece in lume. Nu toata lumea are timp sa se uite la televizor ori nu-si permite sa navigheze pe net, asa ca la cafeaua de dimineata abia astept sa stiu ce s-a mai intamplat, la catu-i ceasul prin lume…
Poate dintre cei mai tineri ma vor amenda facandu-ma batran, expirat. O fi si asta !
Sa inteleg ca subiectele arzatoare la zi sunt cum o tanara isi vinde virginitatea pe net contra unei sume de 10 mii de euros (sau dolari) poate sa constituie un eveniment de interes national?
Vizita unei actrite porno si facand streaptease intr-un camin de batrani, alte si alte scandaluri din lumea vedetelor de azi din televiziunea romana, intalniri somptuoase ca la Hollywood in Mamaia pare-se ca extind incet, incet un rating al prostului gust.
Cred ca voluntar sau involuntar jurnalistii stiu ca oamenii de rand nu mai au incredere in politicieni, in ceea ce se deruleaza pe scena romaneasca, atunci exploateaza un altceva definit ca materiale cu tenta sexuala. In acest fel se vand ziarele, atentia noastra a cititorului se abate de la realitatea tarii. Ori ziaristii se afla in criza si dansii, si-au epuizat subiectele.
Iata cateva exemple de titluri de articole ce repeta o preocupare aproape obsesiva: Ritualuri pentru un sex pe cinste ; Cum sa iti spionezi partenerul de viata ; Moni Columbeanu va avea un baietel, dar nu cu Irinel ; Si-a gasit sotul facand sex cu catelul ; Sexul, la fel de pasional ca la inceput? Se poate!; Unde nu e indicat sa incerci sa agati; Inteligenta emotionala, secretul orgasmului; Sexul ocazional - e sau nu pentru tine? sa.

Vorba site-ului http://www.ziare.com/ :

Let's talk about sex !

Poza saptamanii. Madonna, laptop si microunde

Valea Rosbachului

Un parau umil, ascuns sub salcii si brusturi inainta in pasi grabiti de copil zglobiu revarsandu-si bucuria infratirii apelor, aceea de a fi parte si el din lumea cea mare.
Zilele de vara incepeau cu valea afluentului numit Rosbach, candva un parau roz dupa traducerea din germana.
Rosbachul se revarsa in Cibin nu departe de cartierul din spatele garii numit Lazaret, destul de repudiat in urma cu zeci de ani. Numele este dat unei foste colonii de leprosi ce se aciuase acolo sub Dealul Gusteritei.
Am crescut cu copii sasi, unguri si rromi, provenind din familii de muncitori ori tarani.
O copilarie de maidan cu painea neagra unsa cu untura si ceapa, ori marmelada de prune si jucand turca, alergand dupa fluturi, la pescuit de rosioare si grunderi (niste pesti mici numiti asa in slang sibian) pe Valea Rozbachului, un afluent al Cibinului.
Furam napi, morcovi si alte produse din imparatia femelor de stat comunist ori din livezile C.A.P.-urilor si mancam fructele, legumele sterse de pamant pe pantalonii de training chinezesc (treling). Eram foarte saraci…
In noiembrie al anului trecut am purces la o promenada in timpurile de altadata.
Oare cei ce traiesc in apropiere, cei ce s-au bucurat de soarele vacantelor de vara au uitat de dragostea fata de natura ?
Brutele din cei ce arunca gunoaie, reziduri din plastic reprezinta omul nou ca produs al dezumanizarii ?
Sa nu mai aiba nimic sfant ? Sa-si faca trebile pana si in poteca ce il duce in lumea de vis a copilariei ?