Tres cher fils
Astăzi e ziua ta și nu cred că mai e necesar
să numărăm anii, și nici banii pierduți.
Mi-ar fi plăcut să trăiesc în România și să
fiu un ilustru figurant politic și să-ți pot oferi o mașină de lux, să-ți pun
la dispoziție titlul de beizadea răsfățata și de arogante.
Din păcate tatăl tău e un pierzător, un fel de
tăietor de frunze la câini.
Nu am putut fi niciodată un Santa Claus
perfect.
Ți-am lăsat în schimb exercițiul străzii și al
lumii deschise.
Am simțit că ești fiul meu în momentul în care
odată în loc să iei autobuzul școlar, ai preferat să fugi la restaurantul unde
lucram, nu ca secretar de stat ori șmenar.
Am simțit că ești fiul meu când în urmă cu ani
de zile, în Florida ai reușit să ne conduci acasă conducând pentru prima oară o
mașină cu schimbător manual fără să fi mers la școală de șoferi.
Am simțit că vei supraviețui chiar dacă eu și
mama ta nu vom mai fi în viață.
Au trecut aproape două decenii de când
petrecem ziua ta împreună în Montreal.
Dragostea ea nu are nimic din falsetele de
toamnă, cu imitații și cu lacrimi. Ne bucurăm de fiecare data când ne revedem
și ne despărțim știind, că va fi o altă zi, o altă seară de toamnă.
Mă doare fiecare zi de absență din viața ta,
așa cum mă doare fiecare zi de absență a ta din viața mea.
Bucuria însă nu se măsoară în rutină, în
convenții, așa cum în urmă cu câțiva ani, ne am dat întâlnire în aeroportul din
Muenchen. Tu veneai din Montreal, eu din Washington, și am băut o bere ca doi
camarazi. Și apoi am întâlnit pe ce-al de-al treilea camarad, bunicul tău., la
Sibiu.
Nu pot să te învăț nimic, ci doar să înveți
din greșelile mele…
La mulți ani !
