In urma cu ani la o scoala
generala de cartier l-am avut ca dascal de muzica pe Nicolae Suciu.
Dupa cativa ani l-am avut ca diriginte in liceu.
Dupa terminarea facultatii
aveam sa ne revedem in lumea culturala a Sibiului, Domnia Sa fiind un
maestru director si lider in arta corala. A reusit sa conduca si sa
poarte departe de satele din Marginimea
Sibiului gloria muzicii autentice, si
mai ales a creatiilor locale.
Portretul si personalitatea
profesorului Nicolae Suciu se disting prin munca de o viata in slujba
filonului folcloric si in conservarea acestuia.
Face parte din generatia tatalui meu –
o lume sacrificata de trei epoci. Au plecat de la tara la varsta
adolesecentei si si-au construit viata intr-un camin neaerisit cu o
cana de ceai, paine neagra si marmelada.
Ca profesor si diriginte mi-l amintesc
mereu ca o persoana apropiata, cu accentul ardeleanului din Marginime
pe care nu incerca sa-l ascunda, dimpotriva se arata mai degraba un
camarad de voie buna, de viata.
Orele sale de dirigentie erau un dialog
deschis despre problemele adolescentei noastre, ne bucuram de
vizitele multora dintre personalitatile sibiene din acea vreme: Paul
Constant, Costel Radulescu, Nae Ionescu sa.
Facea parte din elita profesorilor ce
nu hartuia elevii. Nu-l interesa daca veneam la scoala fara numarul
matricol pe umarul uniformelor liceale, daca fetele nu aveau
cordeluta sa
Dupa ore obisnuiam sa mai iesim la
barul Union din Piata Mica. Fumatul si consumul unei beri ni se
pareau fronda, poate un act de barbatie pentru niste adolescenti de
17-18 ani. In timp ce noi, cativa elevi prinsi in discutii aprinse in
barul cetos degustam berea, l-am zarit la o masa vecina pe dirigul
nostru Suciu cu un alt profesor de istorie, Nicolae Branga, prinsi si
ei in discutiile lor...
Nu stiu cat de normala ori anormala ar
parea scena, insa de cand lumea tinerii apartin noncormismului,
spiritului de aventura, de protest chiar. Nu stiam cum sa reactionam,
ce sa zicem in acele momente. Ne si vedeam exmatriculati din liceu,
ori expusi unor sedinte UTC in care am fi putut fi criticati in fata
colegilor ca niste exemple nocive, reactionari.
Eram gata sa o tulim din bar, insa un
ospatar ne-a adus cateva beri. Am ramas consternati, nu comandasem
alte beri, nici nu mai aveam alti bani sa le platim. Ospatarul ne-a
facut cu ochiul strengareste si ne- a zis ca altcineva le-a platit,
si sa ne fie de bine !
De la masa vecina profesorul Nicolae
Suciu ne- a facut un semn discret si ne-a zambit ingaduitor.
S-a nascut pe 15 august. De ziua Sfanta
a Mariei, de acolo din lumea celor trecuti in nefiinta, sunt convins
ca ne zambeste la fel de ingaduitor si se bucura la auzul muzicii
pentru care si in care si-a cladit existenta.
Nicicand nu te vom uita !
