De ce ne tatuam ?

Am aflat ca recent la Sibiu a avut loc o intalnire dedicata tatuajului cu participarea masiva a peste 35 artisti in domeniu, din intreaga lume.
Tineretul roman pare-se ca e foarte receptiv la noile tichii de margaritar venite din afara. Sunt un partizan a tot ce inseamna progres, al intelegerii nonconformismului din viata tinerilor.
Termenul (tattaow, tattow,Polinezia -Tahitiana, Samoana, Tongana, preluare din Wikipedia) este mentionat de catre James Cook in jurnalul sau din 1768 si cunoaste o raspandire rapida in lumea contemporana inca din anii ’70 prin revolutia pop.
Practica s-a evidentiat in ritualurile magice, religioase din lumea tribala africana, polineziana si chiar nipona. Marinarii, detinutii, soldatii se mai tatuau incercand sa surprinda cateceva din momentele de singuratate, de departare de casa.
Tatuajul ramane alteori si un insemn de recunoastere in cadrul organizatiilor criminale (yakuza, latino kings etc.) si este asociat body piercing-ului, un gen de automutilare a carei motivare as pune-o pur si simplu pe seama exhibitionismului, manifestare cumva deviata de la normalitatea comportamentala in cadrul social. Amintesc gustul pentru tatuarea corporala pe parti mai putin expuse vederii (sani, coapse, abdomen, zonele genitale sa) insotite de prezenta a tot felul de cercei si chiar clopotei .
Extravaganta ia proportiile unui fenomen de masa al personalitatilor labile, de voita autoexpunere si autoimpunere prin limbajul diferit de o pregatire intelectuala fortissime.
In SUA asa zisii artisti ai body painting-ului nu au nevoie de o autorizatie speciala, pe cand coafezele, frizerii, maseurii nu au dreptul de practica a meseriei lor decat in posesia unui permis obtinut cu bani grei si cu examene de specialitate.
Riscul infectarii cu virusul Hepatitei de tip B si C, al tuberculozei si a SIDA-ei este foarte ridicat.
Mai tinerii mei colegi de munca(americani), au cate un tatuaj ori chiar mai multe.
Insemnarea primului tattoo devine un eveniment sarbatoresc, poate mai important decat o aniversare. Primul tattoo e poate ca primul sarut pentru ei. Ii intreb de ce o fac.
Dau din umeri nedumeriti, fara niciun argument, explicatie.
Just like this, Nur so, Seulement comme ca….
In romaneste ar suna: De aia !

Ars Doloris

Creta cea luminata de mare si de rascrucea brizelor infloreste prin cele doua cantece compuse in perioada razboiului civil din Grecia (1967-1974) ce aveau sa calauzeasca drumul grecilor catre libertate :
O KAIMOS –in traducere, mahnire si multe lacrimi sub dictatura coloneilor se incarneaza in muzica lui Teodorakis ca o flacara nestinsa. http://www.youtube.com/watch?v=Q7DvajNmK7A ;
ENA TO XELIDONI simbolizeaza “vrabia” ca zbor si lupta a grecilor incatusati, dar nicicand supusi, avand ca ideal eliberarea. Textul acestui cantec apartine lui Odysseas Elytis, laureat al Premiului Nobel in 1979 . “Eu consider arta poetica o sursa plina de forte revolutionare. Este misiunea mea sa dirijez aceste forte impotriva lumii pe care constiinta mea nu poate sa le accepte, mai bine precizat, sa aduc aceasta lume intr-o continua metamorfoza, cu precadere in armonie cu visurile mele. “(Odysseas Elytis)
Oare de ce romanii nu invata din experienta fratilor din Balcani ?
Am scris de atatea ori cu admiratie despre spiritul fratern, de imbratisarea celor ce se revad sau se despart cu inima deschisa intru acelasi refren : intrajutorarea si uniunea, ca o conditie a reusitei. Rar vezi dezbinare la evrei, greci, italieni ori rromi. In loc sa ne lungim gatul de pomana peste gardul vecinilor cautand dupa circumstante atenuante sa deprindem ceva civism de la vecini, sa facem multa curatenie in propria ograda.
Ma refer la demagogii noii epoci, la cate beneficii aduc ei romanilor…
Multora le place sa se autointituleze patrioti, insa doar cu o panglica a clopoteilor pisicii perfide.
Oare cat de adanca trebuie sa fie durerea sa renasca o alta viata ? Un tarm la mare unde experienta solara a dansului pastrat din timpul lui Dionisios isi striga bucuria .
Lectia grecului din finalul filmului Alexis Zorba nu are nevoie de enunturi sofisticate, de demagogii neintrerupte in exprimarea victoriei celui ce trece peste infrangere si o ia de la capat.
http://www.youtube.com/watch?v=cXNApZ2ALiQ

Pseudokineghetikos sau despre arta jocului cu tastatura (I)

PROLOG Odata cu intrarea masiva in lume a mestesugului de uzanta a unui computer viata s-a schimbat de la o zi la alta asa cum inventia trenului, a telegrafului, a avionului aveau sa apropie oamenii intr-un conglomerat urias din mii si mii de sclipiri numit glob terestru.
Curierul electronic devine parte din rutina matinala ori nocturna. Ziarul frunzarit deasupra cafelei este inlocuit de ecranul monitorului.
You've Got Mail sau legenda unei intalniri romantice, palpitante, emotionante si misterioase se asterne in comportamentul secret al vietii contemporane.
Ideea apropierii a doua suflete ce nu s-au intalnit niciodata exista inainte de aparitia chatului. Ideea scrisorii de dragoste cum ar zice francezul « billet doux » este semnalata in literatura medievala, dar si inainte de aceasta.
Cati dintre noi in adolescenta nu a scris un biletel de dragoste nesemnat vreunei colege frumoase. ? Din timiditate, din lipsa de experienta si nu mai stiu de ce, ne placea sa scriem randuri inflacarate, versuri si chiar desene cu flori si inimioare…
La varsta de 10 - 11 ani in revista Cutezatorii (periodic destinat pironerilor comunisti din Romania) am dat peste o rubrica : Doresc sa corespondeze cu adrese de copii din tarile comuniste. Vorbind germana pe atunci am scris unei pioniere din fosta Republica Democrata Germana. S-a infiripat o prietenie si o corespondenta ce dureaza si pana astazi. Nu ne-am intalnit niciodata. Fiecare cu familia lui, cu viata-i proprie.
Am fost un conservativ inrait, un dusman al noului asemenea unui bosorog declasat.
Mi-am dat seama ca progresul informaticii ma pune inapoia lumii. Cerintele cunostintelor de operare a unui ordinator sunt obligatorii .
Urmand cursuri de agent de voiaj, de operator rezervari de masini am patruns in tainele catorva programe, ale explorarii pe net, si atatea altele., datorita fiului meu, primul profesor in arta jocului cu tastatura. ce radea spunandu-mi ca fac parte din categoria celor ce isi iau un computer sa invete numai sa deschida un email.
De mai bine de un deceniu ma mai consider un umil servitor in constelatia Microsoft , spunandu-mi ca pe autostrada e loc si pentru soferul innascut sa piloteze un Ferrari , dar si pentru ceilalti mai modesti.

Hodoronc, tronc si eu de dimineata pana seara holbat la computer !
Cautarile pe net, scrisul poemelor, inregistrarea de muzica au diminuat timpul petrecut altadata intr-o biblioteca .
In serialul cu titlul de mai sus incerc sa resuscitez cateva amintiri, si intamplari din existenta mea, generate de jocul cu misterul ca intr-o lume a mastilor la Venetia.
Invit cititorii la un dialog deschis legat de experientele fiecaruia in sau despre lumea virtuala.

Cu pluta in Florida