Acasa. Chez moi. Zu Hause. Home. En mi casa

Astazi seara am avut rara bucurie sa reintalnesc colegul meu si prietenul meu de o viata Adrian Chilianu. Am copilarit pe aceeasi strada, am fost colegi de la gradinita pana la terminarea liceului.
Parintii nostri au muncit din greu, victime ale trei epoci diferite si cu gandul ca noi o vom duce mai bine. S-au imbolnavit carand apa cu galeata pentru a uda un petec de gradina, au carat pamant cu roabele pentru a inalta o casa.
Am inchinat in tacere pahar dupa pahar. Copiii nostri au crescut frumos si ni se alatura la masa cu fete de mese scrobite inca din vremea bunicilor nostri, in bucuria portilor deschise catre cer si catre oaspeti.
Da, cuvantul dus din tata in fiu infloreste si se poarta ca o camasa doar in zilele de duminica.
Privesc copiii frumosi, in deplina incordare de muzici inalte si-mi spun, cu ce am gresit, Doamne, sa avem o tara trista, defrisata de umbletul lor prin viata noastra. se duc care incotro in lume.
A venit timpul si pentru noi sa ramanem fara ei, ca vioara fara de ecou.
A venit si pentru noi sa asteptam in fata casei ori sa ne ascundem lacrimile.
Ca pe vremea tatilor cinstim din cupele de cristal pastrate in vitrine, neintinate de trecerea anilor.
As fi vrut sa ne fotografiem ca in alte dati. Mult prea tristi, mult prea fericiti am renuntat la intrarea in cliseu.
Copiii ma intreaba de America. Nu-i pot opri din exod. Nu le pot spune cat de grea e departarea. Sunt mult prea tineri pentru a le curma visul. Nu e vina lor ca sunt nevoiti sa ia drumul. Ca parinte le pot spune insa casa ii asteapta. Intr-o buna zi se vor bucura si ei de intoarcere, macar pentru o noapte, vor intelege cuvantul acasa.
Am ales cateva versuri, cateva cuvinte in loc de fotografii si un cantec drag.

De Amicitia

Prietene, se lasa mai devreme seara
cortina vietii si ea, se inclina
isi arde din plin ceara,
pentru o ultima lumina.

Cana cu vin impietreste in cristal,
painea rotunda-pamant in rod,
pantece de femeie, in valul pal
trezeste nenascutul plod.

O muzica tine loc de adiere,
si cat de simplu e sa inseli iarna,
si iubita cu o mangaiere.

Prietene, razboiul secular a sfarsit,
cat de simplu e sa inseli larma
mortii in al ghetii inalt harsait.