Ieri iepurasul Café au lait a adus un prieten (sau prietena). Nu as putea spune care e diferenta, asa ca-i consider unisex. Alt iepure in fata casei asteptand gustarea de dimineata. L-am numit Porumbacul. Curand ma voi muta si ma gandeam ce bine ar fi sa-i pot lua cu mine... I-as fi dus in grada prietenului Stefan, insa il vor lasa in mod sigur fara flori, ca sa nu mai vorbesc de vecini...
Busted flat in Baton Rouge, waiting for a train And I's feeling nearly as faded as my jeans. Bobby thumbed a diesel down just before it rained, It rode us all the way to New Orleans.
I pulled my harpoon out of my dirty red bandanna, I was playing soft while Bobby sang the blues. Windshield wipers slapping time, I was holding Bobby's hand in mine, We sang every song that driver knew.
Freedom's just another word for nothing left to lose, Nothing don't mean nothing honey if it ain't free, now now. And feeling good was easy, Lord, when he sang the blues, You know feeling good was good enough for me, Good enough for me and my Bobby McGee.
From the Kentucky coal mines to the California sun, Hey, Bobby shared the secrets of my soul. Through all kinds of weather, through everything we done, Hey Bobby baby? kept me from the cold.
One day up near Salinas,I let him slip away, He's looking for that home and I hope he finds it, But I'd trade all of my tomorrows for just one yesterday To be holding Bobby's body next to mine.
Freedom is just another word for nothing left to lose, Nothing, that's all that Bobby left me, yeah, But feeling good was easy, Lord, when he sang the blues, Hey, feeling good was good enough for me, hmm hmm, Good enough for me and my Bobby McGee.
La la la, la la la la, la la la, la la la la La la la la la Bobby McGee. La la la la la, la la la la la La la la la la, Bobby McGee, la.
La La la, la la la la la la, La La la la la la la la la, ain`t no bumb on my bobby McGee yeah. Na na na na na na na na, na na na na na na na na na na na Hey now Bobby now, Bobby McGee, yeah.
Lord, I'm calling my lover, calling my man, I said I'm calling my lover just the best I can, C'mon, hey now Bobby yeah, hey now Bobby McGee, yeah, Lordy Lordy Lordy Lordy Lordy Lordy Lordy Lord Hey, hey, hey, Bobby McGee, Lord!
Yeah! Whew!
Lordy Lordy Lordy Lordy Lordy Lordy Lordy Lord Hey, hey, hey, Bobby McGee.
Nu exista fruct mai tentant decat piersica – rotunjime imperfecta si la atingere velura minuscula.
Candva in via bunicilor cu soare generos rostogolindu-si aurul ne ascundeam sub un piersic, eu si cu Ioana.
Ne bucuram de umbra pomului incarcat de fructe in parg, cu intredeschideri continuate cu o redundanta de dincolo a stambei rochiei fetei de la tara umbland descult si mirosind a floare, cu parul in vant precum animalul salbatic printre ciulini si salcami.
Asezati pe brazdele dintre vitele-de-vie si cer ne priveam indelung.
Purta piersicile in poala si le stergea cu aceeasi stamba ce abia putea ascunde celalalt fruct.
Muscam fructul, lumina se prelingea peste buzele neincapatoare stralucirii.
A venit toamna cu veselie si cu multa bere in capitala bavareza. Candva la Oktoberfest impreuna cu cativa studenti confrati elvetieni si germani ne batzaiam dupa nenumarate beri in ritmul songurilor teutone. Era un cort la care taxa de intrare era cateva marci vestgermane si puteai sa bei cat doresti, insa toaleta era afara. Inventivitatea studenteasca ne a dat bastoane din niste teava. Puteam sa bem si ne facem treaba mica prin acele bastoane... pe sub mesele de picnic. Toata lumea era in delir bahic.
Au trecut mai bine de 6 ani de la regasirea prietenului meu Stefan Maier, fost coleg de tabere literare din timpul perioadei liceale, din anii studentiei in care el coordona revista Ing.
Si-a riscat viata in pregatirea unei tiparnite clandestine in timpul anilor comunisti, in tara este aproape uitat, iar altii se impauneaza cu eroismul lui folosindu-se de un film realizat in Marea Britanie dedicat lui Stefan si echipei dezidente (Bacanu, Uncu). Stefan este amintit ca un fel de vioara din urma a orchestrei. Cu modestie si putin vorbeste despre anii in care curajul era aproape sa-i rezerve o condamnare la moarte. Este fericit ca poate oferi copiilor o alta lume diferita de cea din tara.
Tiparnita cu pricina se afla in Muzeul presei din Washington DC.
Dupa mai bine de doua decenii ne-am reintalnit in SUA.
Astazi coordoneaza si finanteaza o publicatie electronica( www.Acum.tv ) fara a astepta niciun profit banesc. Public de peste 5 ani in publicatia lui Stefan si am deprins ideea, rigoarea ca nu sunt afiliat niciunei orientari vizibile, ori vreunei simbrii..
Intotdeauna am incercat sentimentul ca intr-o relatie de prietenie se consolidizeaza intelegerea, toleranta, intrajutorarea ca intr-un film mai vechi in care un nativ american devine frate de cruce cu un alb.
Desi ma consider un mereu nomad in mers si un poet iresponsabil ma pliez prieteniei noastre in care unul apartine laturii dionisiace band pahar dupa pahar, iar celalalt nu bea si il priveste, insa fara a-l dojeni ori a-l critica.
Nu gasesc cuvinte ticluite pentru a broda o felicitare de ziua de nastere in afara unui fragment dintr-un poem mai vechi nascut dintr-o tristete a copilului singur la parinti:
Undeva la un pont mai potrivnic decat tristetea lui Ovidiu Publius ma intreba umbra dinspre adancuri si furtuni unde imi e zambetul. Nu e cantec, nu e soare si nici adiere si nici somn peste lume, nu e rana mai deschisa inspre zori la ocean decit copil singur la parinti,
(……………………………)
Nu e dimineata, mi as da jumatatea din zi sau noapte sa fim alaturi, asa cum fratii dioscuri se reunesc uitand Moartea si Viata, in fratie.
