290 de ani de la naşterea
Guvernatorului Transilvaniei – Samuel von Brukenthal
Samuel von Brukenthal s-a născut în ziua de 26 iulie 1721, la Nocrich, ca fiu al judelui regal Michael Brekner. Era al şaselea şi ultimul copil pe care M. Brekner l-a avut cu a doua soţie, Susanna von Heydendorff, care se trăgea dintr-o mică familie de nobili saşi. Redau mai jos o parte dintr-un manuscris al vremii: "(...) un mare consilier gubernial şi-a dat fiica după un om mărunt din Nocrich, un conţopist pe deasupra şi văduv cu copii mici, un notar oarecare. Probabil era criză de bărbaţi!". Trebuie menţionat că prima soţie a lui M. Brekner (tatăl lui Brukenthal) se numea Anna Maria Conrad, fată de preot, care moare după ce născuse pe fiica lor Maria Elisabeth (1704-1784). Michael Brekner a fost înnobilat de împăratul Carol al VI-lea sub numele de "de Brukenthal". Astfel, mezinul Carl Samuel va purta şi va fi cunoscut în istorie sub numele de Samuel von Brukenthal.
Şcoala primară o termină în Nocrich. Gimnaziul la Sibiu. Urmează cursurile colegiului unitarian din Tg. Mureş, cursurile universitare le continuă în străinătate, la Viena (Austria); Halle şi Jena, în Germania. În acest articol voi trata viaţa masonică a lui Brukenthal. Ca student intră în masonerie. Astfel este primit în rândurile lojei francmasonice "Aux Trois Canons", care funcţiona la Viena din anul 1742. În anul 1743, la 7 martie, loja aceasta este desfiinţată cu forţa, din ordinul reginei Maria Theresa. După desfiinţarea lojei din Viena, Brukenthal este nevoit să-şi continue studiile la Universitatea din Halle, unde studiază politica, filosofia, teologia, istoria şi dreptul. În acest oraş, Brukenthal intră în loja masonică "Aux Trois Clefs d'Or" adică "La cele trei chei de aur", unde este numit şi Mare Maestru. Loja interzicea ateismul şi proclama toleranţa religioasă, admiţând existenţa unei fiinţe supreme: "Marele Arhitect al Universului" - Dumnezeu - orice membru al lojei masonice trebuie să: fie "loial lui Dumnezeu" şi "Legilor Sale; el se domină pe sine însuşi; îşi ţine în frâu poftele, îşi învinge patimile şi prin tăria virtuţii contribuie la domnia spiritului asupra simţurilor, aşa încât devine asemenea lui Dumnezeu, imaginea chipului Său".
Orice lojă masonică era reprezentată printr-o emblemă. La anumite sărbători religioase, membrii lojei masonice emiteau medalioane din aur şi argint. Spre exemplu, în anul 1744, cu ocazia sărbătorii Naşterii "Sf. Ioan Botezătorul" (Sânzienele la 24 iunie - sau Drăgaica) - medalionul sau mai bine zis moneda pe revers "partea selenară" are înfăţişat oraşul Halle, deasupra căruia se află trei mâini strâns unite, care reprezintă simbolic cele trei ipostaze înfrăţite: apărarea (protectoarea), educarea (instruirea) şi asigurarea hranei". Aversul "partea solară" prezintă efigia lui Samuel von Brukenthal, Maestru de scaun însuşi. La gât poartă un echer, simbolul Maestrului. În mâna dreaptă ţine un fir cu plumb, iar la picioarele sale se disting ciocanul, echerul, compasul. Pe o piatră de formă cubică aflată în stânga lui Brukenthal au fost încrustate lizibil iniţialele sale: "C. S. v. Br." - Carl Samuel von Brukenthal, Carl, după bunicul din partea mamei. La dreapta se află două coloane neterminate, o a treia sfărmată se află la pământ, aluzie la reconstruirea templului lui Solomon, ţelul suprem al asociaţiei "Modul de autodefinire al francmasonilor este descris prin cuvintele: "Studio Sapientia Silentio et non fucata amicitia quid nobilins" - Studiul, înţelepciunea, discreţia şi prietenia nefăţarnică, ce poate fi mai nobil?". Brukenthal respectă aceste principii şi calităţi o viaţă întreagă. Se pare această emblemă se află la Muzeul de Istorie a Artei din Viena. Nu trebuie trecută cu vederea nici maxima francmasonă: "Omule, să-ţi fie munca, datorie/Cine nu sădeşte, roade n-are pe vecie".
În anul 1744 izbucneşte al doilea război silezian, oraşul Halle este devastat şi cucerit de prusaci, duşmanii saşilor transilvăneni, astfel Brukenthal este nevoit să-şi continue şi să încheie studiile la Jena. După terminarea studiilor se reîntoarce în Transilvania. În localitatea natală, Nocrich, jude era fratele său Michael, în urma tatălui lor decedat; astfel Brukenthal este nevoit să pătrundă în Sibiu, dar n-avea dreptul de şedere, întrucât nu era cetăţean al oraşului; va rezolva această problemă prin căsătoria cu Sophia Katharina, fata primarului Klocknern, o femeie frumoasă şi de o inteligenţă rară - "avea multă minte, frumuseţe şi o avere considerabilă".
Această chestiune o voi descrie cu altă ocazie, e foarte interesantă şi merită să fie comentată. Brukenthal reprezintă exemplul clasic de ascensiune socială a unui om prin capacităţile sale intelectuale şi prin femei. Am prezentat o firimitură din activitatea marelui om de cultură şi guvernator al Transilvaniei (1777-1787), Samuel von Brukenthal.
Petru MAREŞ
Preluare din Tribuna de Sibiu
