Thursday, June 8, 2017

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi


Carte din America

 

 De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinaintea Liceului Gheorghe Lazăr, în altă denumire – Bastilia. Cartea are cine-o face, dar nu pot mere…

 Mi-ar fi plăcut să fiu cu voi, să închin un pahar sau două, să dansăm, să ne ținem unul de celălalt precum camarazii în luptă. Din păcate voi sunteți fericiți, pentru că sunteți acasă.

 Noi, cei plecați în lume păstrăm anii de liceu precum bunica floarea uscată într-un sertar, cândva podoabă la nuntă ei.

 Pe mulți dintre voi nu v-am mai văzut, dar vă asigur că nu v-am uitat.

 Poezia s-a născut în băncile învechite, și încă mai stăruie tremurul șoldurilor adolescentine trecând printre bănci. Pe atunci nu știam mai nimic despre amor, despre știința primului sărut.

 Ne lăsam furați de dans până în zori, de pânzele alcoolului.

 Aveam să înfruntăm rigorile liceale, pe liderii zbiri, și mai ales pe Flax.

 Mulți dintre noi am avut de suferit de pe urma escapadelor nepermise de morala comunistă. Nici vorba de recomandare pentru a studia la anumite facultăți.

 În ciuda gardurilor înalte reușeam să le sărim, să fugim de la ore.

 Iubiți colegi, am învățat ceva în acel timp, să rămânem tineri, semeți și să absentăm, să amânăm ultimele lecții precum moartea.

 Deja unii dintre noi ne-au părăsit prematur, într-un drum ireversibil.

 În afară de poezie nu am știut, nu am putut mai mult. Am rămas la fel de sărac, la fel de visător, nestatornic prin lume. Ca drept încheiere va dedic câteva versuri:

 “M-am trezit în prima zi de vară,

 Ploaia ori  muzica înnăbușita de lacrimi  mă cheamă către geamuri,

 Și nu trece nimeni pe aleea dinspre Piața Mare,

 Nici peste treptele nesfârșite,

 Butoiul de aur a secat,

 Tramvaiul a pierit în timp,

 Scufundat,

 Sigur, veți spune că am îmbătrânit, că ne place siropul ieftin 

 al zilelor de vară,

 vândut la colțuri.

 

 Veți spune multe, dar știți bine, cântecul numit tinerețe fără bătrânețe

 Hoinărește prin noi,

 Și nu se stinge."

A comsemnat Florin PREDESCU din Washington DC


 

 

 

 

 

Saturday, May 20, 2017

Flori pentru Elena



 Se deschide vâra, ochii Doamnei de la Constantinopol,
 Întristați de lespedea hagiei haine,
 
 Doamna Elena a întins mână și pajiștea a crescut cu flori,
 Lumea cu bucurie – lumina lui iisus.
 
 Ce ar fi Bizanțul, ce ar fi Milanul ori California fără adierea cuvântului eliberat
 Din temnițe ?
 
 S-ar îngropa în lama semilunei,
 În tropot de hoarde
 Și mult sânge.
 
 E dimineața Doamnei Elena, să alergăm în calea-I iscată de mieii, de turmele urcătoare cu munții.
 
 S-a făcut vară în lume.





E ziua lui Tanti Elena si a atator minunate doamne din Romania.
La Sibiu petreceam cu totii si ne bucuram de sosirea verii si mai ales de cinstirea unei finite dragi.
Nu ne intristam si promitem, noi, cati am mai ramas in urma, sa ne cinstim, sa continuam serile noastre .
Vom alege vinul casei, un rose ca si cel din deal de la bunici. Vom canta, mai ales pentru tanti Leana, pentru Mama Mare, pentru toate mamele noastre.
La multi ani tuturor Elenelor !


 

Monday, May 8, 2017

Un poet și frate la Sibiu, Andrei Ileni.

Păcat că nu are Facebook...
Deși distanța, timpul ne despart Andrei, adolescentul teribil și rebel din cartierul de dincolo de gară,
rămâne mereu în viața cea fără de moarte a tinereții.
Nu ne-am schimbat, nici nu ne-am chivernisit, nu ne-am ales cu nimic.
Eu în lumea largă, el acasă.
Am trăit poezia, precum o femeie.
Am păcătuit în plină zi, am scris poeme pe șervețele, te miri pe ce...
Aveam și eu un ceas de mână de contrabandă.
L-am revândut și am băut banii toți, împreună, la grădină la Împăratul.
La mulți ani, Andi și să ne revedem cu bine !





Tuesday, April 18, 2017

In Ungaria

Desi incerc sa fiu obiectiv si sa nu cred in momentele de ura antiromaneasca, exemplele ultimilor ani dovdesc ideea apartenentei maghiare la un trecut de popor barbar, nomad si nicidecum la imaginea oferita de convietuirea lor cu imperiul habsburgic.
Ar mai fi si alte episoade de ura indreptate spre imigranti.
Manifestarile unui public inrait cu ocazia unei partide handbal in Ungaria denota coexistenta tendintelor xenofobe, iredentioniste ale premierului ungar cu ale poporului sau.


Saturday, April 8, 2017

Preludiu de primavara





Primavara ca o fereastra deschisa,

ciresii ori merii cu sidef ingana adierea,

salcia se destrama in dans,



trece Iisus peste ape si ne da binete,



nici nu stim ca blandul zambet,

zambetul,

si ultimul ban aruncat orbului,

batranului abia proptind anii,

e cuvantul Domnului.



Metropola, hidra povara apune pe un iPhone pierdut,

In Manhattan,

unde salcia nu infloreste,

nici soarele nu cade.



Gradina din imagini, un parfum se rasfrange,

precum valul de matase pe umerii femeii din ceara,

ingroapa din nou lumina.






 Imagini din pictura pe acril. LAURA KAELIN (Elvetia)






Sunday, March 19, 2017

Din diasporă. Post festum în primăvară


Un neobosit organizator al catorva evenimente romanesti in Washington DC si in regiunile metropolitane, Bogdan Banu a adaugat a cinsprezecea sarbatoare a Martisorului creind o traditie in cadrul diasporei noastre.

Festivitatea a avut loc intr-o sala de receptii din Vienna, Virginia. Ca de fiecare data au fost prezenti multi tineri imigranti, dar si un numar crescand de copii, de generatii de romani nascuti in SUA.  Bogdan s-a aratat ca de fiecare data o excelenta gazda avand grija ca mesele sa fie aranjate, ca oaspetii sa fie primiti la intrare si insotiti la locurile rezervate inainte on line sau pe loc.

Daca in alte locatii si cu alte ocazii serbarile romanesti s-au remarcat prin dezordine, atmosfera de camin cultural, comemorarea Martisorului a devenit o reusita, un prilej ca oamenii sa se cunoasca, si de ce nu sa re-creeze o mica Romanie in extensie.

Bufetul s-a compus din aperitive traditionale romanesti: zacusca, carnati ardelenesti, salata de icre; platourile principale din snitel in sos, de peste la cuptor; iar desertul culminand cu un Tiramisu de zile mari.

Vinurile s-au distins printr-o Grasa de Cotnari si printr-un Cabernet de Dealu Mare.

Prezenta unui DJ a animat seara cu melodii romanesti vechi si noi romanesti, in ritm de dans.

Speram ca pe viitor sa avem o participare mai ampla, sa contam si pe prezenta vecinilor, a colegilor nostri de munca, nu numai romani.
 



 

 

Wednesday, March 15, 2017

Petale și nea. Se dedică Mariei Sava

Între două garduri din lemn sfânt,
trece zeița numită Roua,
doar cutremur. jurământ
și îți spui, noua

floare prematură, între șacali
albi, minciunile, un fard
greu pe pleoape. Muscali
haini in hoarde Copul ard,

ne inșeala magnolia în poveri
cu surâs felin
abia umerii in nea mai țin

alte primăveri
transpar intr-un pastel,
în praf, la castel.



Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...