Saturday, November 10, 2018

Lumea din poemele mele, Grâu nordic



 Încerc să refac momentele din viață când nu exista selfie și nici facilitatea de a importaliza trecerile mele prin lume.

 După mai bine de trei decenii am reîntâlnit o iubire-pasiune iscată într-o sală de cursuri la Freiburg.

 Eram studenți la germană. Ea elvetianca, eu român din Sibiu.

 S-a întâmplat să fim vecini de bancă. O priveam îndelung și pe vremea aceea mă uitam de sus în jos și de jos în sus. Era îmbrăcată într-o fustă cu pliuri în ape colorate și un galben țipător. Bluza strâmtă subțire, un alb imaculat îmi iscau senzația unei pierderi de șine pe malul râului, în crânguri de arini. 

 Sărmanul profesor Ioachim Thurow se străduia să ne vorbească despre nu mai știu ce valori gramaticale. I-am scris un bilet oarecum dulce  (“billet doux” o reminiscență din lecturile  francize, poate Moliere). Mi -a răspuns:

-              Eu sunt Madeleine, din Lausanne.

 Am continuat să ne scriem. Un schimb de bilețele, un chat într-o formă incpienta.

 În decurs de o oră ne știam parcă de când lumea. Uitasem amândoi de orele de germană….

 Urma să mai mergem la un curs despre Thomas Mann. Teii din Freiburg, râurile miniaturiale, briza verii împânzeau orașul și ne trezeau noi imbolduri.

 Când s- a ridicat, și-a strâns caietele și creioanele în grabă.

-              Ei, unde te grăbești ? O, Doamne ești atât de înaltă și suplă….Am greșit măsura ! Am replicat eu.

 A pufnit în râs. Era înaltă, vorba aia, ar fi spart semințe pe capul meu,

-              Hai la o bere, Mergem mâine la Thomas Mann.

 Nu a zis nimic. Aveam îndeajuns să o cinstesc cu o bere, două. Am luat-o înainte glonț spre berăria din spatele universității. Am găsit o masă într-un colț cu vedere la stradă pietruita cu zeci de studenți și biciclete multicolorate.  Avea părul blond- arămiu, înspre roșcat și pistruiata. Mă privea , nu zicea nimic. Și-a aprins o țigară.

 Tăcerea ei m-a redus și mai mult la inferioritatea mea de om cu apucături balcanice. Vorbeam tare, cu gesturi largi, intram în vorbă cu alte mese, cu ospătărița. Cui i-ar fi păsat de un român în acea după amiază de vară ?! O altă față de la o masă vecină m-a întrebat:

-              Kommst Du aus Rumaenien ?

 Am început să vorbesc cu intrusa  lipită de masă noastră cu tupeu despre sași. Ea lucra la un studiu de istorie a limbii germane. I-am înșirat ceva fraze în săsește, îi relatam momentele mele din copilărie.

 Madeleine o privea pieziș. Și-a aprins o altă țigară. La un moment era aproape să plece. I-am spus celeilalte în limba română, că ar fi bine să vorbim altădată despre sași și despre văile din jurul Sibiului. A plecat la fel de repede cum și venise.

 I-am atins mâna colegei mele de bancă și i-am spus că e minunată. Am mai comandat bere. Seara s-a strecurat pe nesimțite, ne întorceam pe stradelele întortochiate, am fi vrut ca noaptea să nu se termine. 

 Devenisem nedespărțiți. Ne făceam temele împreună, rupeam șandvișurile în două, mușcam din același măr pe rând, alteori chiar degustam înghețatele multicolore dispuse în conurile crocante. Îi spuneam mereu că se îmbrăca mereu cu culorile înghețatei : zmeură, afine, fistic și vanilie, că vreau să o mănânc încet să nu se termine niciodată.

 Eram prezenți la toate activitățile studențești: petreceri, cenacluri, filme, excursii.

 Într-o duminică am vizitat lacul Mummelsee din munții Pădurea Neagră. Deși era vară la cota de peste 1100 metri era destul de frig. Profesorul de germană ne-a vorbit despre legenda lacului împresurat de nuferi sălbatici și de sirene seducătoare. Poetul german Moerike scrisese un poem celebru despre acest lac, Die Geister am Mummelsee(Fantomele de la Mommelsee). Totul se întâmplă în poezie și romantism. Se spune că lacul e bântuit de fantome, spirite rele și nimeni nu îndrăznește să se scalde … Le-am vorbit colegilor de excursie că și în România există legende și poeme despre strigoi. Nici una, nici două m-am dezbrcat și am plonjat în apa rece ca gheața. Am înotat, am chiuit, am ieșit pe urmă spunând că niciun șarpe ori fantomă nu mă atinge. 
Înainte de a intra în lac

 Devenisem eroul local de câteva minute, unii m-au fotografiat, alții m-au aplaudat, Madeleine m-a strâns în brațe întrebându-mă dacă nu îmi era frig. Lumea mă recunoscuse și pe terasa unei cabane, unde am primit câteva Obstle pe gratis din partea casei (în germana locală Obstle fiind rachiu natural din fructe)



 Au trecut câteva săptămâni și a venit timpul sfârșitului de curs…Ea trebuia să plece înapoi în Elveția.

 Am avut petrecerea de adio la Institutul Germano-Japonez. Am dansat, pălăvrăgit până în zori. 
La petrecerea de adio

 Madeleine avea o mașină roșie japoneză, sport. Ne-am îndreptat înspre locuința mea parcurgând un drum printer lânuri de grâu târziu, o prelungire parcă a părului ei, devenise crăiasa verii, a vieții mele. 
Reîntâlnire la Freiburg


 Ea a plecat. Ne-am revăzut de câteva ori la Muenchen, din nou la Freiburg, ca pe urmă să nu mai știm unul de altul până de curând când ne-am reîntâlnit pe Facebook, după 30 de ani,

 A rămas poemul de atunci:

 Grâu Nordic

 Trezindu-te-ntr-un vis mai vechi

 și spre toamnă dealurile sau munții

 că-ntr-o-mpreunare fericită a versului clasic

 cu obrăznicia lăbărțată a noului poem,

 deschizi ochii.

 moleșeală trecută a aurului vechi

 împresurându-te,

 încerci să alungi lumina. Femeia înaltă conducând automobilul

-tu o privești, doar atît cât să nu fii observat,

 și cât de repede uzată imagine a părului ei blond

 cu lanurile îți vine-n memorie,

 ai vrea să-ncerci altceva, grâul acela din august și un cireș

 necules

 aprins și totuși rece râd aidoma unui copil bătrân.

 Femeia își aprinde țigara

 preocupată de drumul dintre lânuri,

 îi ating genunchiul – povestești cum în adolescentă o tânără

 căreia-i dedicasesi primele versuri s-a măritat de timpuriu

 și tu sufereai, ea plecase într-un oraș mai mare, te-ai dus

 în seară nunții, mințind că te aflai întâmplător

 în preajma restaurantului

 și i-ai sărutat mînă dorindu-i fericire.

 Rătăcești o vreme căutînd cuvîntul “afine” în germană

-vrei să –i spui cum miresei din primele poeme

 i-ai dăruit afine crezând că asta te face mai original- pvestirea rămâne neterminata.

 îi spui că asemuiesti cu cea din adolescență,

 îi săruți mână în grabă –

 ea râde, deși cu ochii umezi îi place jocul acela târziu

 de-a frumoasă din pădurea adormită.

 Lanurile de grâu se pierd în urmă,

 parcele de beletristică siropoasa

 de care mulți fugim,

 dar ce e nou în fuga de rostirile directe ,

 ea întorcăndu-și privirea spre ține.

 



 Tu încetezi a mai crede în granița dintre real și literatură
parându-ți ireal acel grâu din august
 în timp ce ea se întinde în iarbă
 și-ți vorbește despre lipsa simțului ridicolului 
la poeți ți la copii...
Madeleine după 30 de ani



Thursday, October 25, 2018

Redundanta durerii



In Florida am inteles ce inseamna sa fii lovit de cateva ori de furtuni, de salbaticia naturii din fata careia cu greu poti fugi.
La fel si destinul generatiei parintilor mei, al bunicilor mei striviti de statutul omului sarac!
Astazi sarbatorim Sfantul Dumitru, eoru crestinsi victorios.
Tatal meu, numit Dumitru ramane asa cum trebuie sa existe orice tata in noi si sa fie cinstit.
Un om plecat de la tara si ucenic la patroni germani, apoi in comunism muncitor in trei schimburi intr-o fabrica.
A crezut in bine, in onoare si intr-un viitor mai bun.
In ultimii ani ai vietii a inceput sa regrete ca a ramas in Romania.
Avea o vorba si o repeta mereu:
"Desteptii pleaca mereu de acasa...."
Regret si astazi ca nu mi-am adus parintii alaturi de mine in America.
Intr-un an, in octombrie am facut vin acasa la Sibiu.
Desi tatal meu la aproape optzeci de ani si lovit de un accident cerebral nu se lasa. Ma invata cum se storc strugurii, cum se pregateste vinul.
Pentru unii povestile despre parinti si despre generatiile de tarani, palmasi sunt o eticheta gratuita.
Am pierdut oamenii buni, am pierdtut adevarata istorie, si am ajuns unde am ajuns, intr-o tara vandalizata si abandonata de proprii-i lideri.
Draga tata, acolo unde esti, La multi ani si sa stii ca strada Ana Ipatescu nu te uita, asa cum nu uitam ceilalti vecini si oameni de bine.








Saturday, September 15, 2018

Romania si problema gay

Iata ca Romania a gasit o alta supapa de abatere a atentiei de la problemele esentiale ale societatii.
Homosexualismul a devenit un flagel atomic si oamenii nu mai pot dormi noaptea.
Tarile tolerante si democratice se pare ca nu o duc mai rau si bunul mers al societatii lor merge inainte.
De ce nu se face un referendum pentru reducerea abuzurilor conjugale, ale violurilor, ale actiunilor pedofile ?
De ce nu se face un referendum pentru atatea si atatea ?
Vor trece alte decenii si Romania nu-si va corecta prioritatea luptelor pentru o viata mai buna.

Dupa uragane

Abia a inceput sezonul uraganelor in zona de sud-est din SUA si Florence a facut ravagii in Carolina de Nord.
Oamenii nu invata niciodata. S-a stiut din timp de puterea furtunii, s-au emis avertizari, insa nenumarati cetateni au refuzat sa se evacueze.
Au fost cateva victime si peste 400 de sinistrati au fost salvati de catre echipele de interventie.
De ce trebuie ca in ultimul moment al urgiilor sa inteleaga ca nimic nu e mai de pret decat viata ?




Tuesday, August 14, 2018

Protestul, guvernul și diasporenii


 Pe 10 august Bucureștiul și România întreagă cunosc o destablizare politico-economică.

 În S.U.A. au avut loc în ultimii ani proteste foarte puternice soldate cu victime și cu pierderi materiale. Fie proteste îndreptate împotriva abuzului polițienesc, fie împotriva președintelui Trump, și în urmă cu an în Virginia un marș în orașul Charlotsville a readus întreaga America la conflictul dintre albi și afroamericani.

 Aș adaugă și protestele din Hamburg cu ocazia vizitei lui Trump, și apoi cele din Franța în urmă finalei cupei mondiale de fotbal din Rusia ac.

 Dacă e să punem scenele ca într-un album tematic remarcăm că protestele se definesc prin gruparea maselor, nu întotdeauna ghidate de un program de revendicări politice ori de altă natură. Canetti vorbea în eseul său din 1960 Masele și puterea : “Numai stransi laolaltă oamenii se pot elibera de poverile distantării”. Într-o clasificare a tipurilor de adunări (grupări) de meșe distingem pe cea a agresivității și a redeșteptării.

 Într-un rezumat simplu ceea ce se întâmplă la București se repetă oriunde, cu un mic amendament. Rămâne starea conflictuală accentuată între guvern și președinție, între politicieni și votanți,  între salariații bugetari și mediul privat, și între jandarmi și cetățeni.

 Vorbind despre guvern, apărat de către jandarmi ar fi fost necesară aplicarea unor măsuri de tactică, de strategie polițienească adecvată țărilor democratice, de identificare a ultrasilor, a elementelor criminale și a izolării lor.

 Pe de altă parte protestul nu poate fi un act nejustificat de sălbăticie, de manifestări asociale. Aici se cere participarea ministerelor de resort. Nu toți protestatarii fac parte dintr-o haită de huligani.

 Cunosc persoane din diaspora sosite la protest animate de ideea schimbării vieții în România și să poată regăsi un acasă similar țărilor de imigrare. Se vorbește și despre elemente oștile, gen mercenari, chiar de sorginte extremă Antifa.

 Să nu uităm contribuția masivă a votanților din diaspora din 2009, și din 2014.

 Prezența diasporei în viața României deschide o perspectivă nouă. Mulți imigranți români ar putea aduce nu numai un capital financiar personal, ci și o contribuție directă pe piața muncii, rezultantă a experienței lor profesionale. Poate într-o altă viață vom putea parcurge o distanță de câteva sute de kilometri pe autostradă  nu în 8 sau 10 ore.

 În momentul de față avem priveliștea tristă ca după un cataclism natural. De data această retrăim disperarea unui eșec politic românesc, pe fondul schimbării de guverne, de rotație de cadre, de partide,

 Într-o radiografie psihologică descrisă de Canetti, o continuare freudiană, frica și frustrările adunate în timp justifică degradarea protestelor în violență.

 Politicienii, guvernatorii ar trebui să țină cont de doleanțele celor ce i-au votat, și în mod democratic le-au dat girul.

 Cred că în loc de a striga slogane, de a scanda injurii avem nevoie de un program de remediere, de restaurație menit să ofere autostrăzi, o reducere a decalajului social, o bază de producție fiabilă.

 Oare este normal să ne situăm pe locul 5 ori 6 la producții de cereale, vândute în alte țări europene cu care reușesc să-și crească industria cărnii (Ungaria, Olanda etc) ?

 Sunt convins că protestele vor continua, că nemulțumirile oamenilor, disperarea îi vor împinge să iasă în stradă.

 În mod normal toate forțele politice să-și aducă aminte de lecția lui Lăpușneanu, de puterea maselor.

Wednesday, August 8, 2018

La proteste înainte !


Sigur că ideea unui protest cu magnitudine maximă ar genera ceva schimbări.
Diaspora romaneasca e destul de dezorganizata si de departe nu seamana a fi o comunitate inchegata.
Avântul revolutionar cu care se inflacareaza unii pune multe intrebari:

1. Oare participantii sunt diasporeni plecati de mult timp, ce au indurat ororile  comunismului vor veni sau doar emigrantii economici - inca cetateni romani, veniti la munca ?
2. Cei ce nu mai sunt cetateni romani cum vor concilia faptul ca fiind cetateni straini pentru Romania, vor protesta in afara tarii pentru care au jurat credinta, loialitate ?
3. Exista un program, un manifest stabilit, un proiect care in conditiile unor schimbari radicale sa aplice o inlocuire a sistemului corupt ?
4. Cu ce sse vor alege protestatarii in urma actiunii de pe 10 August ? Vor avea aceleasi drepturi cu romanii din tara ?
In alta ordine de idei, multi romani au parasit tara din motive politice. Unii si-au riscat viata trecând frontierele. Si-au construit o alta viata, copiii lor se dezvolta pe alte dimensiuni, au alte perspective.
Au plecat incrancenati din Romania.
In mare parte actiunea revine poporului din tara, sa schimbe prin diferite mijloace climatul social-politic:  prin vot, prin lupta, prin autoinstruire, prin schimbarea mentalitatii.
Poate cei din tara ar putea invata de la confratii lor din afara ca sticlele goale de plastic nu se arunca oriunde, ca e nevoie de reducerea analfabetismului, e nevoie de mai multa disciplina si mai putin manelism.
Sa nu uitam de Revolutia anului 1848. A fost si un act de emancipare adus de la Paris.
Cat de mult imprumuta poporul din exemplele oferite de catre tari ca Elvetia, Germania, Olanda etc ?

Sunday, July 1, 2018

Bonne Fete, Canada !

Canada ramane o tara mama si binecuvantata.
Astazi isi serbeaza ziua de nastere.
Este tara in care fiul meu a copilarit si as spune cu nostalgie ca am trait momente pe care mi le-as fi dorit in copilaria mea.
La Multi Ani, Canada !








Lumea din poemele mele, Grâu nordic

  Încerc să refac momentele din viață când nu exista selfie și nici facilitatea de a importaliza trecerile mele prin lume.   După mai ...