Vine Sfântul Nicolae

Haiku de iarnă

Crăiasa și-a lăsat condurii

fulgii risipesc lumina,

iarna dansează desculță. 

Adventus. Prima lumină

În copilărie m-au fascinat fulgii timpurii, rătăcitori printre crengile bradului.
Nu am fost deloc un apropiat al tainelor liturgice. Am crescut alături de sași și unguri care cu mult înainte de Crăciun se întorceau de la piață cu coroane de brad.
O vecină, Hermann Tante (căreia vecinii îi spuneau Hermănoaia) m-a invitat acasă la ea. Era o femeie solitară, văduvă înconjurată de pisici.Nu primea pe nimeni în casă. Îi plăcea de mine că îi spuneam mereu un sărutmâna lingușitor, de parcă îmi era frică de ea.
O ajutam la cumpărături, îî căram plasele, alteori ne opream la bufetul de la barieră Zorile, unde beam câte o bere, îi plăcea de mine că mă străduiam să învăț limba germană. Hermann Tante se trăgea dintr-o familie austriacă.
Am intrat cu multă teamă în casa burdușită cu tablouri vechi, cărți, mobilă antică și un pian negru.
Pe o masă o coroană cu patru lumânări.
Mi-a spus că era prima seară de Advent
A pus un disc vechi cu cântece germane, A aprins o lumânare și mi-a arătat o cutie cu steluțe, îngeri si multe ferestre semidecupate.
-  Este un Adventkalender și în cele patru duminici consecutive, înaintea Crăciunului aprindem lumânările...
A apăsat pe una dintre ferestrele cutiei magice și s-a desprins o ciocolată învelită în staniol feeric. Mă uitam la pătrățelul de ciocolată. Mi-a oferit-o. Nu-mi venea să o mănânc.
Am strecurat-o în buzunar. Nu m-a văzut.
Tocmai primise un pachet prin cineva de la rude din Germania.
Hermann Tante a adus două pahare de vișinată și ne-am cinstit.
- Să vii și duminica viitoare, da ?
Am plecat în grabă pe scări. Ajuns acasă am tăiat ciocolata în trei, oferind părinților mei să știe și ei cum e ciocolata de afară.
Astăzi am oferit  prietenei mele de origine chineză, câteva calendare cu mici ciocolate. Ca și mine în copilărie, fetița de aproape 6 ani și întreaga-i familie nu aveau habar de Advent.
Spre deosebire de mine a mâncat cel puțin opt ciocolate.
Am atârnat coroana de brad la intrarea în casă, la stradă.
I-am spus Liei că în acest fel Moșul va ști unde să aducă darurile.
Aprind prima lumânare gândul la Hermann Tante și sper că acolo între îngeri va avea parte nu numai de ciocolată, dar și de un pahar de vișinată.