Tații rămân mereu în noi precum copacii semeți, aruncători de umbre și adăpost.
Încerc să mă bucur că la rândul meu sunt tată și bunic, dar nu uit că sunt și fiu chiar dacă tatăl meu e dus dintre noi.
Nu e loc pentru tristețe. tații trăiesc prin ceea ce ne-au deprins.
Noi suntem ei și ne comportăm ca și cum ar fi aici.
Un lucru pe care nu l-am înțeles într-o perioadă sumbră cu multă sărăcie este respectul tatălui meu față de străini. Fie că erau rude, prieteni, prieteni ai prietenilor noștri, fie că erau din altă țară tatăl meu le oferea pâinea și vinul, masa mereu acoperită cu ștergare curate.
Trăiam într-un cartier mărginaș, nu aveam decât o cameră de dormit, o bucătărie si toaleta afară. La țară bunicii aveau o odaie numai pentru oaspeți.
Îmi amintesc că în perioada comunismului nu aveau voie să găzduiască străini. Tatălui meu nu-i păsa. Îmi spunea mereu:
- E călător și trebuie să avem grijă de el!
Au trecut zeci de ani. M-am perindat prin lume ca banul rău.
Am fost mereu o gazdă bună.
La rândul meu am avut și mai am parte de prieteni adevărați. Nu m-am îmbogățit în bani, însă m-am îmbogățit in bucuria de a avea prieteni,
Am trecut prin momente grele în viață.
Recent prietenul meu Bogdan de care mă leagă un pod încărcat de amintiri mi-a oferit găzduire. Reprezintă un prieten adevărat și înțeleg că nu există cuvinte să împlinească sentimentul de mulțumire.
Casa lui e casa mea, frigiderul la fel: și pâinea de care îmi vorbea tatăl meu în copilărie o primesc înapoi.
Tata poate fi mai mult decât un model inventat de religii ori de sfinți pictați. Realitatea omului bun și primitor aduc strălucire diamantului.
Nu contabilizăm sentimentele. Nici prietenia.
Prietenii ni-i alegem!
Tatăl meu nu a studiat la nicio universitate, nici la Ștefan Gheorghiu, dar era plin de viață, înțelept, generos.
Aș folosi limba engleză să urez toate cele bune și gânduri bune tuturor, mai ales taților:
Happy Fathers Day!
