Si la case mai mari

In plin centrul capitalei Washington, in plina zi doar la cativa pasi de Casa Alba intalnesti si aici boschetari, cersetori si cautatori in gunoaie.

Carte din America. Basarabia din Pennsylvania Avenue

Carte din America. Basarabia din Pennsylvania Avenue

In plin centru al capitalei americane nu departe de Casa Alba, de centrul muzeistic Smithsonian isi are biroul avocatul Michael Alexei. L-am gasit intre dosare, intre telefoane, intre intalnirile cu clientii.

Michael spre deosebire de multi avocati vorbeste putin, cuvintele sale sunt cumpanite, directe si chiar raspicate. Traieste departe de fatade, de ditirambi inutili, si de la bun inceput imi confirma ca nu-i place sa promita clientilor castigarea cauzelor, mai ales ca domeniul sau de activitate e imigratia.

Primeste scrisori, emailuri, doleante din partea a zeci de doritori de parasire a Republicii Moldova si chiar a Romaniei. I se cere in mod repetat sprijinul juridic, consultanta.

Isi ia timpul sa raspunda fiecaruia in parte, sa le acorde cateva randuri, si le evalueaza sansele de imigrare in SUA.

      Domnule Michael Alexei, ce ne puteti spune despre inceputurile carierei Dvs ?

Am plecat dintr-un sat anonim la oras. M-am stabilit in Chisinau unde am absolvit Studiile Universitare in Drept in limba rusa. In acea perioada (1985-1988) Uniunea Sovietica isi exercita inca din plin puterea hegemonica si rusificarea populatiei vorbitoare de limba romana. Nu mi-a fost deloc usor sa coexist ca moldovean intr-un spatiu ocupat si mai ales inttr-un domeniu in care legislatia era de partea Moscovei.

     

      Ce ne puteti relata despre Chisinau, despre perioada studentiei Dvs ?

Bucuriile noastre erau restranse. Guvernul sovietic incuraja rusii sa populeze teritoriul moldovenesc. Li se acordau locuinte de lux, functii si alte privilegii. Moldovenii erau marginalizati, fortati sa locuiasca in camine, in locuri marginase. As spune ca in acei ani mi s-a infiripat dorinta de emigrare.

     Ce s-a intamplat dupa destramarea Uniunii Sovietice ?

Activitatea mea s-a concentrat asupra schimbarii structurii agrare de tip comunist (colhoz, colectiv) intr-una productiva, bazata pe proprietate private, pe concurenta. Basarabia reprezenta pentru restul Rusiei un paradis datorita terenurilor fertile, datorita unui standard de civilizatie superior. Nu mi-am uitat parintii, rudele, vecinii si satul meu. As fi vrut sa schimb cateceva pentru ei. Spun cu multa mandrie ca sunt primul absolvent al unei Facultati de Stiinte Juridice din comuna natala. Imi doresc si astazi sa le fiu de folos.

Am activat in diferite functii de conducere in guvernul Moldovei si ca expert consultant intr-un program de dezvoltare si cooperare american  in zona noastra.

      Apropierea de SUA a trecut neobservata de catre superiorii Dvs si mai ales de catre moscoviti ?

Incercarile mele de a implementa masuri, norme legislative menite sa schimbe structuri administrative si de productie in domeniul rural nu convenea politrucilor si mai ales comunistilor colaborationisti. Am fost degradat, arestat si supus unor repetate persecutii.

Sunt si astazi recunoscator ligii avocatilor americani in a protesta si a-mi apara drepturile.

       Cum ati ajuns in SUA ?

Am fost invitat in 2001 la un congres in SUA si nu m-am mai intors la Chisinau. In 2002 mi s-a acordat azilul politic. A urmat o perioada grea. Trebuia sa invat limba engleza, sa-mi echivalez studiile si apoi sa-mi aduc familia ramasa in Basarabia. Nu m-am abatut nicio clipa de la dorinta de a lucra in domeniul legal. Visul meu era sa devin avocat american

In 2004 am fost acceptat cu o bursa de merit reusind sa parcurg cu succes Masteratul in cadrul Facultatii de Drept din Washington. Apoi am lucrat pe langa diferite birouri de avocati ca apoi sa devin membru al Asociatiei Legii Imigratiei in SUA.

    V-ati ales imigratia ca specialitate. De ce ?

Pornind de la experienta mea personala cu etapele ajungerii acolo unde ma vedeti astazi se datoreaza in mare parte oportunitatilor oferite de aceasta tara in a-mi indeplini visul american. Nu pot sa va descriu bucuria revederii cu familia mea de care am trait despartit timp de cinci ani. SUA  reprezinta de secole un pamant dorit de zeci de generatii si ca atare ma simt fericit sa reusesc in cadrul legal sa ajut, sa fiu aproape de clientii mei. Cu fiecare reusita profesionala, cu fiecare proces castigat retraiesc bucuria reinpamanterii departe de dictaturi, de nedreptati, de privatiunile de libertate.

Pe de alta parte ca vorbitor de limba romana, de limba rusa, studiile avocatesti  din Chisinau, cunoasterea situatiei internationale m-au convins sa nu renunt la acest domeniu.

    Aveti clienti in mod exclusiv din Basarabia ?

Nu deloc. Ca membru al Asociatiei Legii Imigratiei (AILA) am dreptul sa pledez cauze in toate statele americane. Gratie internetului, a tehnologiei de astazi mi se intampla adesea sa comunic cu clientii mei fara sa-i vad la fata. De la cereri de viza de lucru, de studii, de intregire a familiei cazurile difera unul de altul. Am clienti in Tokyo, in Geneva, in Spania, in Basarabia.

Precizez ca nu sunt magician si nici vanzator de iluzii. Imi dau silinta ca in cadrul legislativ, in situarea cazului clientului sa evaluez in mod onest sansa castigarii procesului.

   

    Cum vedeti viitorul Basarabiei ? Credeti intr-o posibila unire cu Romania ?

Situatia reala de acasa nu coincide cu vointa populara a reintregirii teritoriului din vremea lui Stefan cel Mare. In Basarabia au ramas multi batrani, peste un million de tineri au emigrat. Altii pleaca in Rusia in cautare de munca.

Caderea guvernarii lui Voronin, protestele tinerilor din ultimii ani sunt promitatoare, insa desprinderea de mamutul rusesc e aproape imposibila.

O solutie fezabila mi s-ar parea ca intr-un timp apropiat ca Basarabia sa fie primita in Comunitatea Europeana. Imi doresc enorm sa traiesc acea zi.

   Va multumesc pentru timpul Dvs si va doresc in continuare mult succes.

                                                             A consemnat Florin PREDESCU, Washington DC

     

Gara insingurata

Un caiet

se deschide dimineata

catre munti si strazile in pietre

goale

liniile pe care altadata vagoanele fluturau zambete si lacrimi

se ingroapa in otrava,

cantonierii au impietrit in terracotta unui prezent insangerat.

Vantul rascoleste filele de hartie neputincioasa,

bruta

da navala in camera de zi dinaintea Craciunului

si calca vagoanele din jurul bradului impodobit,

nimanui

nu-i mai pasa de copiii din gara dezgolita de trenuri,

din tara amputata de bucurii.

Noaptea revine,

trenul cu nume de vals imperial zace in curtea cu fier vechi,

in timp ce Iuda isi zornaie

talantii vanzarii ultimului vis.

Magnolia Sudului

La inceput de iunie un arbore cu frunze ca de ficus isi deschide corole albe, un portelan din cele mai plapande.

Ni se intampla sa trecem pe langa flori, ierburi, copaci si nu le observam ochii imensi indreptati catre noi.

De cativa ani sarbatoresc inflorirea Magnoliei Sudului ca pe un concert unic. 

Un adevarat mesager al verii isi poarta dansul petalelor, dupa trecerea salcamului, a marului si a ciresului Sakura.

Numit Magnolia Grandiflora arborele isi aroga titlul de nobil in parcurile statelor sudice (Virginia, Georgia, Florida, Texas sa) .

Rezistenta frunzelor il pastreaza verde tot timpul anului, alaturi de brazi.