Piata imprejmuita de faldurile poeziei (I)

Burgul cu trup de orga si mii de songuri revarsate din Orasul de Sus in Orasul de Jos si inspre arinii nelinistiti ar fi fost pustiu, fara trubadurii sai, poeti fideli cetatii, stradelelor, ochilor din acoperisuri.
Anii se rostogolesc de-a valma si noi, cu sau fara voie, uitam de cuvintele mestesugite, unite in tesatura poeziei Sibiului, ca flamura eterna.
Radu Stanca reprezinta unul dintre initiatorii programului poetic Resurectia baladei si prin continutul sau constrange poezia moderna romaneasca sa urmeze un cadru nou, inovant si european.
Sibiul cu poezia sa, prin eforturile culturale ale lui Radu Stanca, devine o reusita tentativa de urbanizare a creatiei lirice, pana atunci invadate de semanatorism, pasunism.
Cercul literar de la Sibiu salutat si sprijnit cu entuziasm de catre criticul literar Eugen Lovinescu reuneste nume literare remarcabile : Stefan Augustin Doinas, Ion Negoitescu, Cornel Regman, Olga Caba, Wolf von Aichelburg sa.
Costel Radulescu, actor sibian, intr-un dialog cu elevii Liceului Gh.Lazar (1975) ne relata pe langa un stralucit recital din lirica lui Radu Stanca, ca poetul baladesc era un om al strazii, caruia ii placea spectacolul trecatorilor iesiti pe promenada din centrul orasului(brettar), fiind scena lui preferata. Acest detaliu biografic avea sa constituie filonul poeziei sale de inspiratie sibiana.
Intr-o vreme de adolescenta poezia lui Radu Stanca ne umplea inima si serile, in Sibiul mereu deschis drumetului de departe, trenului cu nume de cantec vienez trecand si prin gara noastra diforma, cu lumini difuze ca de nufar pitit inainte de inflorire.
Propun cateva versuri de Radu Stanca atat sibienilor, cat si celorlalti cititori ca pe o cinstire a unui mare om de cultura:

Simpozion

Tocmai în zori se sfîrşi acel chef.

Nu mai aveam nici un picur în cupe.

Era plină doar amfora grea de sidef,

Dar nici unul din noi nu ştia s-o destupe.

Şi veni-n zbor paharnicul morţii din cer

Şi-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dată.

Vinul negru din ea curse-n cupe sever

Şi băurăm şi amfora-aceea mai toată.

Istoviţi, prăbuşiţi pe înaltele trepte,

N-am mai fost dup-aceea în stare să bem.

Dar paharnicul morţii, deprins să aştepte,

Aştepta sus, pe-un soclu, tăcut şi solemn.

În grădină păleau cupidonii de piatră

Şi ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.

Băutura pesemne era fermecată

Căci în juru-ne toţi, rînd pe rînd, adormeau.

Şi-adormirăm şi noi pîn-la urmă de vinul

Pe care în zori îndrăznisem să-l bem.

Doar paharnicul morţii, el singur, seninul,

Sta treaz, sus pe soclu, tăcut şi solemn.




Cea mai frumoasa floare

Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare

O intreba in soapta intr-o zi

Din insule pierdute-n departare?

Cea mai frumoasa floare!

Un an intreg corabia cu panze

In insule opri si stranse-n ea

Morman de flori caci fiecare floare

Cea mai frumoasa in felul ei era

Dar florile prea multe intr-o seara

Cu pesti de aur prinsi la subtiori

Corabia de foc o scufundara

Si toti murira incolaciti de flori

Pe tarm stau doua fete-n asteptare

Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?

Nu-mi mai aduc aminte, mi se pare

Cea mai frumoasa scoica din ocean

Care e cea mai frumoasa floare?

Fiecare floare cea mai frumoasa

In felul ei era .

Carte despre copilaria pierduta (I)

Motto: “Daddy's here to hold ya through the night

I know mommy's not here right now and we don't know why

We fear how we feel inside, it may seem a little crazy

Pretty baby but I promise, mama's gon' be alright”
(Mockingbird, by Eminem)

Sunt cel mai batran in orasul acesta! Inconjurat de tineri intre 19 si 25 ani- o generatie cu problemele ei, cu confruntarile zilnice ce traiesc departe de parinti.
La prima vedere e la indemana sa-i condamni, sa-i ocolesti.
Unii sunt pe picioarele lor de la 16 ani, altii provin din familii despartite, altii doresc libertatea deplina si fuga de orice supraveghere.
Saracia nu are granite.
Jimmy are 22 ani si tocmai a iesit din puscarie. Un baiat inteligent, politicos, muncitor. Traieste in casa unei matusi, carnetul de conducere anulat cu un cazier judiciar ce nu poate fi curatat decat in 7 ani. Nu mai are dreptul la vot, pe toate cererile de angajare este intrebat daca a avut condamnari. Practic reincadrarea in munca e dificila, ceea ce il impinge din nou in lumea infractorilor. Ar vrea sa iasa din aceasta lume…
Steve, un student de culoare, ramas orfan de tata si provenind dintr-o familie numeroasa viseaza sa devina rap-ist, Trebuie sa recunosc ca de foarte multe ori mi-am astupat urechile la auzul acestei muzici. Ma regasesc in mijlocul unei generatii tinere cu aspiratii, cu drame, cu bucurii, cu lumea constransa sau inflorinda pe ecranul iPhone-ului. Protesteaza in felul lor, refuza constrangerea. Steve imi spune ca orice ar face tot aia e. Este marcat ca afro-american, ca apartine ghetto-ului. Ii e rusine sa mi marturiseasca dorinta lui de a scrie poezii, de a compune muzica. Imi intinde timid un poem. Il citesc si-l recitesc. E minunat, e o parte din existenta lui, a unei generatii neintelese, ascunsa in metafora unei marionete...

“Puteţi împinge şi trage sforile din mine, priveste cum dantuiesc
Dincolo de spectacol, mi-ai da chiar sansa unei zile,
Dreptul de a beneficia de o indoiala Caci spectacolul se opreşte, odata ce rasetele inceteaza

Se pare ca nu te pot vedea acum, batranule prieten,

Dragostea toata folosita in spectacol, sfarsteste brusc,
Atunci acele sfori de papusari intepenesc, imi zic:

Nimeni nu dă doi bani pe lacrimile unei marionete.”

(Lacrimile unei marionete)

Cunosc si studenti ce vin cu temele sub brat, lucreaza din greu, viseaza la o viata mai buna. Multi studiaza pe bani imprumutati de banci pe care trebuie sa-i ramburseze dupa absolvirea scolii.
Ascult muzica lor. Un cantec trepidand din minusculul iPhone ma intristeaza si mai mult.
Mockingbird de Eminem e o balada sfasietoare a copilului nefericit privat de cadouri de Craciun, de dragoste. Versurile cantecului, aranjamentul solist, cor amplifica registrul grav al unui mesaj universal.
Revin la copiii din Romania catalogati dupa ultimele statistici ca printre cei mai nefericiti din Europa. In urma cu un an s-a scris despre Andreea Constantinescu, o eleva de clasa V a dintr-o scoala din Focsani ca a fost batuta, agresata si batjocorita de catre proprii-i colegi.
Fetita ramasa fara parinti si crescuta de o bunica devotata reprezinta victima parintilor plecati in Spania ori in Italia la munca. Elevii o admonesteaza cu apelativul de traseista, pe motiv ca mama ei ar fi in Spania “la produs”. Cazul a fost sesizat in presa de catre Adevarul (Editia: 5447 Vineri, 18 Ianuarie 2008) .
As fi curios ce masuri s-au luat din partea autoritatilor. Cazul Andreei nu e singular. Durerea pricinuita, intristarea in care traieste, absenta parintilor le regasesc in video-ul descoperit la mai tinerii mei prieteni americani si vi-l propun spre ascultare : http://www.youtube.com/watch?v=8FSYRo-BpMs

Cine nu are drumuri cu gropi sa-si cumpere…

Iata ca odata cu lumina sfanta adusa cu charterul de la Ierusalem o veste ne ilumineaza viitorul turistic pe plaiul mioritic.
O gaselnita geniala menita sa starneasca invidia Germaniei mai ales caci ei nu mai au gropi in drum de vremea lui Bismarck, si nici carute cu boi sau cu cai. Uite asa ne afundam si mai mult alaturi de tarile subdezvoltate unde turismul e pe elefanti sau pe camile.
"Pe drumurile din România cu multe gropi se poate merge cu căruţa, se poate face turism de caravană, pentru că în Germania nu există un astfel de turism” declara Ministrul Turismului Elena Udrea intr-un comentariu televizat la Realitatea Tv.
Astfel am rezolvat problema majora a asfaltarii.
Mi-as dori sa vad in primul rand parlamentarii-detinatori ai masinilor “bengoase” asezati in caravane, carute si altfel de litiere. Ce sa mai vorbim de beizadelele impopotonate in Hermes ori Vuiton mirosind baligarul din colbul strabun in “faeton de gala”?
As fi curios care va fi traseul turistic al acestor viitoare mijloace de locomotie ? As sugera sa fie proiectate in Pipera, pe malul lacului Snagov si pe alte mosii boieresti.
Poate din cand in cand pasagerii vor sa faca un popas pentru a-si face trebile-mai mici, mai mari pe langa drum, pe langa gard si pe sub poduri ca doar si asta va face parte din noul obiectiv turistic ecologic cu sau fara hartie igienica. Ca foi de nuc sau de brusturi s-or mai gasi din plin…

Ca sarea in bucate…sau carte tocmai de la Marea Moarta

Adrian Grauenfelsm, prieten si poet suprarealist mi-a infirmat imaginea avuta despre Marea Moarta ca un loc uitat, arid, populat de oglinda orbitoare a desertului. Obisnuit cu Ocna Sibiului, cu apa din fosta salina ca un loc de escapade varatice si de priveliste cu naiade in apa sarata, bere si multa bucurie, regasesc in cartea primita azi de la confratele meu de breasla tentatia de a pleca intr-o vizita la Marea Moarta.
Imi scrie: “Ai sa razi, dar cand intri in marea moarta te ustura fundul de la sare ..
E acolo in sudul marii un munte de sare ( har Sdom) descoperit de romani si paziti cu soldati pt ca sarea era pe atunci mai pretioasa ca aurul.. Soldatii erau platiti cu saci de sare ( sold ) de aici vine si cuvantul soldat !”
Adrian Grauenfels scrie in limba romana. Traieste de ani in Israel si aceasta nu-l impiedica sa si aminteasca de locurile nasterii sale si sa colaboreze cu scriitorii de limba romana din tara si din diaspora.
In plina sarbatorire pascala ma simt onorat cu misiva primita din Ierusalem si cateva imagini de la Marea Moarta pe care le impartasesc mai departe. http://picasaweb.google.com/florin.predescu/MareaMoarta02
Mi-a placut incheierea scrisorii de invitatie: “Nu numai ca e bere, dar te si conduc prin Jerusalem ca-l stiu bine si e senzational.”
As vrea sa va spun mai mult despre Adrian, dar mai bine sa las un poem sugestiv sa deruleze un stil confesional, tandru, sensibil si melancolic de adolescent indragostit :

Orbitor, de adrian grauenfels

sunt iarăşi orb de tine

nu mai am nimic de spus omenirii

stau la picioarele muntelui din zare

rumeg un fir de grâu cu gust de mirişte

aştept privirea ta cât să cuprindă orizontul

nimic nu mă poate despărţi de canonul baroc

murmur încet o litanie de vecernie

călătorii se opresc să se descalţe

roua îmi stă pe umeri grea ca piatra de moară

câta poezie e de descoperit în umbra de pe perete

şi câtă nelinişte îmi dă lipsa ta pe foaia de hârtie...

(preluat din http://www.acum.tv/)

Hristos a inviat ! Christus resurrexit!

Christ is Risen ! Cristo ha resucitado! Χριστός Ανέστη!
Christus ist auferstanden! Krisztus feltámadt!


Am ales biserica greceasca in ultimii ani tocmai pentru caracterul unitar, solemn, organizat al slujbei de inviere.
Biserica Saint Mark din Boca Raton, Florida este situata pe bulevardul Yamato, artera de la est la vest in care se grupeaza cel putin 10 biserici, centre religioase de diferite confesiuni (protestante, catolice, evreiesti, etc).
Acestea convietuiesc intr-un conglomerat exotic, se dispun intr-o competitie axata pe fala fiecarei comunitati in parte ce isi considera lacasul sfant ca fiind cea mai reusita zidire, amintind parca de balada Mesterului Manole.
Constructia acestei biserici ortodoxe este un santier continuu din 1980. Cupola acoperisului si intreaga constructie aminteste de bisericile vechi din Iersualem ori din Constantinopole.Linia arhitectonica in alb se simplifica intr-un stil modernist, fara elementele decorative balcanice din Europa rasariteana.
Biserica, in lucru de aproape trei decenii, este realizata prin contributia imigrantilor greci din Boca Raton.
Nu am auzit pe nimeni barfind, nici epatandu-si masinile, nu m-a intrbat nimeni unde lucrez, cat castig etc. Nu e vorba de un exces fanatic religios, nici de spectacol caricaturesc.
Corul, calitatea interpretarii muzicale, acustica salii m-au impresionat in mod deosebit.
Nimeni nu se imbranceste.
Dupa o slujba sala de festivitati a bisericii se transforma intr-o masa a bucuriei indestulata cu bucate din carne de miel, cu oua rosii, cu multe pahare de vin.
Ideea luminii din lumina, mesaj purtat cu grija de miile de lumanari aprinse tinde sa defineasca victoria focului ca ardere- purificare, iluminare si apoi mentinere a vietii.
Nu stiu cati dintre participantii intorcandu-se cu lumina imprumutata din noaptea Invierii cauta explicatii sofisticate, si poate asa e mai bine !
Sa stie doar ca au adus lumina din flacara cuvantului lui Isus si este destul.

PS Cateva imagini surprinse in timpul serviciului religios de Inviere, din biserica Saint Mark, Boca Raton, Florida.