Saturday, April 25, 2009

Piata imprejmuita de faldurile poeziei (I)







Burgul cu trup de orga si mii de songuri revarsate din Orasul de Sus in Orasul de Jos si inspre arinii nelinistiti ar fi fost pustiu, fara trubadurii sai, poeti fideli cetatii, stradelelor, ochilor din acoperisuri.
Anii se rostogolesc de-a valma si noi, cu sau fara voie, uitam de cuvintele mestesugite, unite in tesatura poeziei Sibiului, ca flamura eterna.
Radu Stanca reprezinta unul dintre initiatorii programului poetic Resurectia baladei si prin continutul sau constrange poezia moderna romaneasca sa urmeze un cadru nou, inovant si european.
Sibiul cu poezia sa, prin eforturile culturale ale lui Radu Stanca, devine o reusita tentativa de urbanizare a creatiei lirice, pana atunci invadate de semanatorism, pasunism.
Cercul literar de la Sibiu salutat si sprijnit cu entuziasm de catre criticul literar Eugen Lovinescu reuneste nume literare remarcabile : Stefan Augustin Doinas, Ion Negoitescu, Cornel Regman, Olga Caba, Wolf von Aichelburg sa.
Costel Radulescu, actor sibian, intr-un dialog cu elevii Liceului Gh.Lazar (1975) ne relata pe langa un stralucit recital din lirica lui Radu Stanca, ca poetul baladesc era un om al strazii, caruia ii placea spectacolul trecatorilor iesiti pe promenada din centrul orasului(brettar), fiind scena lui preferata. Acest detaliu biografic avea sa constituie filonul poeziei sale de inspiratie sibiana.
Intr-o vreme de adolescenta poezia lui Radu Stanca ne umplea inima si serile, in Sibiul mereu deschis drumetului de departe, trenului cu nume de cantec vienez trecand si prin gara noastra diforma, cu lumini difuze ca de nufar pitit inainte de inflorire.
Propun cateva versuri de Radu Stanca atat sibienilor, cat si celorlalti cititori ca pe o cinstire a unui mare om de cultura:

Simpozion

Tocmai în zori se sfîrşi acel chef.
Nu mai aveam nici un picur în cupe.
Era plină doar amfora grea de sidef,
Dar nici unul din noi nu ştia s-o destupe.
Şi veni-n zbor paharnicul morţii din cer
Şi-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dată.
Vinul negru din ea curse-n cupe sever
Şi băurăm şi amfora-aceea mai toată.
Istoviţi, prăbuşiţi pe înaltele trepte,
N-am mai fost dup-aceea în stare să bem.
Dar paharnicul morţii, deprins să aştepte,
Aştepta sus, pe-un soclu, tăcut şi solemn.
În grădină păleau cupidonii de piatră
Şi ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.
Băutura pesemne era fermecată
Căci în juru-ne toţi, rînd pe rînd, adormeau.
Şi-adormirăm şi noi pîn-la urmă de vinul
Pe care în zori îndrăznisem să-l bem.
Doar paharnicul morţii, el singur, seninul,
Sta treaz, sus pe soclu, tăcut şi solemn.




Cea mai frumoasa floare
Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare
O intreba in soapta intr-o zi
Din insule pierdute-n departare?
Cea mai frumoasa floare!
Un an intreg corabia cu panze
In insule opri si stranse-n ea
Morman de flori caci fiecare floare
Cea mai frumoasa in felul ei era
Dar florile prea multe intr-o seara
Cu pesti de aur prinsi la subtiori
Corabia de foc o scufundara
Si toti murira incolaciti de flori
Pe tarm stau doua fete-n asteptare
Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?
Nu-mi mai aduc aminte, mi se pare
Cea mai frumoasa scoica din ocean
Care e cea mai frumoasa floare?
Fiecare floare cea mai frumoasa
In felul ei era .

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...