Tristete nationala

Sa te ingropi in propriu-ti vesmant
- noaptea si stelele.

S-a intamplat pe1 Decembrie 2012

Astazi pe o strada marginasa din Virginia un VW Golf imi taie calea in mod obraznic, mai ca nu mi-a aratat degetul pe care mai bine si l-ar fi bagat in ma sa ma depaseste ca si cum ela ar fi fost un calaret neintrecut al Formulei 1.
Nu mi am dat seama la inceput motivul iesirii din minti a tipului.
Dupa ce mi a taiat calea am vazut ca pe micutul lui Golf avea lipit litera H.
Pe VW ul meu de 300 CP a vazut insemnul RO.
Ce sa zic ?
Masina lui e la jumatate din marimea si capacitatea Passat-ului meu.
Nu am zis decat: HMM, o interjectie bine plasata cand trebuie sa taci, in loc sa dai drumul raului din tine.
Daca i as fi spart bastarca as fi spus:

- Tovarasa, nu eu am inceput...

Carte de Sfantul Andrei

Nepotul Andrei Filip isi celebreaza ziua numelui. Cred ca si el privind poza sa se mira cum de a trecut timpul atat de repede.

Ii doresc succes la studii si sa aiba parte de o tinererete minunata, si un poem :


Origami de iarna
                 lui Andrei Filip

Caruselul cu roibii albastri,
tropot intre gheata si piatra,
tineretea o ia razna in cetate- cu parul rasfirat
                                      in ninsoarea dintai, mainile topeau zapada,
decupau dantela in Piata Mare.

Copilul din noi inmarmureste inca,
caii se rotesc – vinul fierbe in scortisoara.

Impreunam timpul, si aceasta la lasatul serii, sub bradul cel mai inalt,
Tresari, ridici ochii, pleoapele ninse,
Te revezi in vesmantul husarului de straja,
Ninsoarea  acopera urmele pasilor,
Si cobori treptele nesfarsite catre Orasul de Jos.
Nu stii de sunt zori, ori alta seara- e ca si cum incerci un cantec
               nu poti sa-l fredonezi,
iti staruie, tremura in fiinta-ti impovarata.

Caruselul goneste anii, beteala ultima peste brocart,
joc si hartie ,
dantela mult trupul coboara,

privim copilul din noi pe raul inghetat
pe patine din argint,

si ninsoarea dintre noi.

Nicolae Balcescu

Un istoric, scriitor stins in exil la Palermo pe data de 29 noiembrie 1852


ARDEALUL 
         de Nicolae Balcescu 


 "se întinde o ţară mândră între toate ţările semănate de Domnul pe pământ. Ea seamănă a fi un măreţ şi întins palat, unde sunt adunate şi aşezate cu măiestrie toate frumuseţiile naturale… un brâu de munţi ocoleşte, precum zidul o cetate, şi din el se desfac mai multe şiruri de dealuri înalte şi frumoase… păduri stufoase, în care ursul se plimbă în voie, câmpii alese unde bivolul dormitează alene…stejarii, brazii şi fagii trufaşi înalţă capul lor spre cer… stânci prăpăstioase , munţi uriaşi, păduri întunecoase , lunci înverzite, livezi mirositoare, văi răcoroase , gârle a căror apă lin curge printre câmpiile înflorite… în pântecele acestor munţi zac comorile minerale cele mai bogate şi felurite: sarea, fierul, argintul, aurul …"

Carmen

O simpla poveste de dragoste infloreste inca. Micaela il iubeste pe Don Jose, un ofiter. Don Jose o iubeste pe Carmen si abandoneaza serviciul militar. Carmen, o romansa infocata il iubeste pe Escamillo, un toreador renumit. Escamillo iubeste gloria, avatarul celui ce se lasa aclamat in arena. Carmen sfarseste precum animalul impuns de toreador, in rasunetul strigatului OLE. Cat de usor ne departam de valori si de povesti minunate !