Saturday, June 20, 2009

Father’s Day - Tatăl meu este cel mai bun!


America isi sarbatoreste tatii !

La data de 5 iulie 1908, in Fairmont, West Virginia s-a celebrat pentru prima oara, intr-o comemorare a peste 300 de lucratori decedati intr-un accident de mina.Oficializarea sarbatorii tatilor s-a institutionalizat in 1972 sub presedintia lui Richard Nixon.Sarbatorirea Tatilor se situeaza calendaristic la o luna dupa Ziua Mamei (Mother’Day).Imaginea mamei transpusa in arte, in religia crestina a ocolit sau a neglijat pe cea a tatalui. Recunoasterea unei duminici ca apartinand in intregime celui ce trudeste de dimineata pana seara pentru a oferi copiilor si sotiei o viata mai buna ar parea pentru societatea moderna un cliseu uitat sau chiar neglijat.Sunt de mandru de tatal meu, desi nu a avut niciodata functii inalte si nici nu a absolvit vreo universitate. La varsta de octogenar imi repovesteste episoadele vietii sale cu copilaria la tara intr-o familie numeroasa. Nu-si aminteste sa fi mancat pe atunci vreodata o ciocolata intreaga sau sa fi primit macar o punga de bomboane.A plecat la 14 ani ca ucenic intr-o fabrica din Bucuresti. Nu avea o gazda si nici unde innopta. A dormit pe acoperisul unei cladiri, manca foarte rau. Intr-o noapte i s-au furat incaltarile fiind nevoit sa mearga descult la munca.Anii postbelici cu venirea rusilor, cu schimbarile politice i-au ruinat si tineretea. Intre lozincile atarnate in fabricile nationalizate si o locuinta mizera, cu grup sanitar situat in spatele casei nu mai era loc pentru bucurii.Dupa casatorie s-a mutat la Sibiu unde timp de doua decenii am trait intr-o camera cu totii si ne spalam intr-un lighean. Lucra in trei schimburi ca strungar, revenind istovit din uzina de piese auto, prost aerisita, murdara.Mi-l amintesc intrand in casa cu painea si salamul invelite in ziar ori ajutand bunicii ramasi la tara intr-o casa fara curent electric, lipsiti de orice ajutor material in afara de gradina din jurul casei si cateva gaini.

Mi-l amintesc in gara invechita din Sibiu luindu-si ramas bun in lacrimi la fiecare plecare a mea.As folosi sintagma varstei prescolare zicand : « Tatal meu este cel mai bun ! » si sunt convins ca aceasta devine un plus de mandrie pentru toti cei ce isi aduc aminte de copilarie.

La Multi Ani tuturor tatilor si cinstire deplina celor trecuti in nefiinta !


(preluare din http://www.acum.tv/)

Thursday, June 18, 2009

Ospatar, onest si repatriat in Romania !

Cateva imagini autobigrafice adaugate la CV-ul meu in cautarea unui job de ospatar.
Am citit Platon, Aristotel si chiar cateceva din Sfantul Augustin.
Recit Baudelaire, Rilke, Stanescu si TS Eliot dupa preferinte:

Dupa ultimele cerinte lansate de catre presedintele Romaniei, Traian Basescu poate imi gasesc ceva de lucru. Nu am fost la scoala. De aceea am ajuns, mai elegant spus, "garcon de table".
Daca stiti vreun restaurant angajator prin Sibiu sunt disponibil !







Wednesday, June 17, 2009

Patricia Kaas, un idol

E minunat sa realizezi ca Sibiul isi continua traditia bunului gust.
Oana reinvie starneste amintiri cum numai zorile ne trezesc ca noaptea e pe sfarsite.
Totusi roua nu poate fi ascunsa, asa cum nici lacrimile nu pot fi sterse cu maneca hainei.
Nimic mai frumos decat un gand pentru parinti, pentru bunicii dusi dintre noi.
Sunt convins ca si alti tineri sibieni sunt la aceeasi inaltime.
Uneori sunt gelos ca nu am un copil atat de tandru si recunoscator.
Patricia Kaas poate fi oricand femeia ideala, sensibila, fatala !

Tuesday, June 16, 2009

Un sibian la Bucuresti (II)





MINI INTERVIU PENTRU UN BLOG SIBIAN



Sunt doar un alergator de cursa lunga, nu un politician ruginit in fotolii

Sunt mai bine de trei decenii de cand pe bancile Liceului “Gheorghe Lazar” din Sibiu impartaseam dorintele de adolescenti dornici de schimbari si de iesiri din uniforma comunista atat de prost croita pe visele noastre. In vremea aceea Crinu organiza ceaiurile dansante difuzandu-se de pe un magnetofon-dulap intr-un subsol prost aerisit, cu miros de mucigai muzica grupurilor Deep Purple, CCR, Rolling Stones etc. Liceul numit de generatiile noastre, Bastilia, dominat de cerberi-profesori inchizitori ai abaterilor de orice natura ne leaga asa cum camarazii raman frati pe vecie.
Crinu Andanut, elevul lazarist de altadata, se defineste in prezent ca un veritabil antreprenor si om de afaceri in Romania, numai datorita muncii sale si nicidecum unor favoruri politice comuniste ori podtdecembriste. In prezent a fost numit seful Allianz Tiriac Pensii Private, a devenit presedintele Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR), substituindu-l in functie pe
Bram Boon, seful ING Asigurari de Viata, fostul presedinte interimar.

Crinu, ce s-a intamplat in viata de la terminarea liceului Gheorghe Lazar din Sibiu ?
Dupa absolvirea unei facultati de inginerie din Cluj Napoca (1983) am parcurs mai multe etape si daca privesti in CV-ul meu vei constata schimbarile locurilor de munca, dar si de orientare profesionala. Nu cred ca a vegeta ani de zile intr-un singur loc reprezinta un semn de progres. Pentru mine schimbarile au insemnat cumul de experienta, o aventura in cunoastere continua si o autodepasire. De la cei cativa de ani de inginerie dupa facultate, am functionat ca director al Fundatiei Romano-Germana din Sibiu, director in cadrul Agentiei pentru Dezvoltare, Sibiu ca in final sa ajung unde sunt. M-a atras in mod deosebit strategia investitiilor, afacerile si marketingul. A trebuit sa ma reprofilez, sa studiez, sa lupt intr-un domeniu nou, pentru care nu eram pregatit teoretic….Si mi-am extins participarea la diferite simpozioane, cursuri de specializare: Universitatea TRANSILVANIA Brasov, DOCTOR in inginerie economica, 2002;
Specializare în CONSULTANTA DE AFACERI- Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, Agenţia Română pentru Dezvoltare;
Specializare în FINANTELE CORPORATIILOR - Missouri University U.S.A./Universitatea Lucian Blaga Sibiu; Specializare in NEGOCIEREA SI DERULAREA CONTRACTELOR DE COMERT EXTERIOR – ASE, Bucuresti; Specializare in MANAGEMENTUL, ORGANIZAREA SI CONDUCEREA ACTIVITATILOR DE MARKETING - Asociaţia Română de Marketing AROMAR- Bucureşti;
Specializare in DEZVOLTARE ECONOMICA LOCALA – Agentia de dezvoltare Grand Traverse County, Michigan USA, idem Annapolis, USA; Specializare in MANAGEMENTUL AFACERILOR, Missouri University U.S.A

De ce nu ai ramas in strainatate asa cum au facut-o multi dintre colegii nostri ?
Draga Florin, ramanerea mea in tara nu contrazice intr-un nici fel idealurile noastre de libertate din timpul liceului, ci este o optiune izvorata dintr-un simtamant patriotic de a realiza ceva aici in tara pentru ai nostri. Nu mi-as putea imagina viata pe alte meleaguri departe de Sibiul nostru natal, de Muntii Cibinului ori de cafeaua din Piata Amzei. Nu mi-a fost deloc usor sa urc aici dupa cum nici tie sau altora nu v-a fost simplu in exil.

De ce nu ai optat pentru o cariera politica, mai ales ca aveai toate
oportunitatile
de dupa 1989 ?

In primul rand politica nu se coleaza pe sufletul meu. Imi place actiunea si siguranta, nu-mi place sa promit ceea ce nu pot infaptui, mai ales cand sunt in joc destinele oamenilor pe care ii reprezinti. Nu ma joc cu cuvintele. Cei ce ma cunosc stiu ca nu vorbesc mult.
Nu ma consum la nivelul oral.

Cum gasesti capitala in comparatie cu Sibiul, orasul natal ?
Sunt admonestat de nenumarate ori pentru faptul ca am parasit Sibiul in favoarea capitalei. Ca in orice tara orasele mari, metropolele ofera adevarata competitie si dupa cum s-a scris despre mine- (si nu este un secret), despre pasiunea mea pentru raliuri si despre dragostea pentru automobile- consider ca valtoarea valorica, suma celor mai buni dintre cei mai buni reprezinta incercarea fortelor, ale intrecerii cu mine insumi si cu ceilalti. Provincia cu lancezeala burgheza a multor ramasi in orasul natal suna a imbatranire prematura. Fug de acest cuvant blestemat… de aceea ador cursele de automobile. Ca drept dovada pasiunea s-a concretizat prin participarea la cateva raliuri internationale in Tunisia, Franta(Paris) in 2008, aceasta pe langa munca de raspundere ca director.
Nu cred ca mai trebuie sa existe un conflict intre apartenenta la un anume grup etnic, la o anumita regiune. In afaceri nu exista decat oameni capabili sau incapabili. Am depasit aceasta treapta de gandire prafuita si inteleg ca vor veni alte timpuri, alte cerinte in care viitorul nu va mai avea ca granite prejudecatile din trecut. Am invatat acest lucru in vizitele mele in SUA si in Germania si mai ales in contactele mele profesionale din lumea externa.


Cum definesti situarea conceptului de pensii private in Romania ?
Sectorul nostru de pensii private se instaleaza destul de tarziu in raport cu celelalte tari din UE, dar un aspect pozitiv ramane ca invatam mult si din greselile altora, din experienta din afara. Un prim pas a fost sa educam, sa constientizam clientela noastra de importanta unei pensii private si ce este aceasta.Pe buna dreptate lumea are si de ce sa fie suspicioasa in a investi, atat din cauza crizei actuale, dar si din cauza abuzurilor multor inselaciuni financiare din trecut. Precizez ca reprezint un nume consacrat in domeniul asigurarilor, firma Allianz. Nu sunt la prima confruntare cu ziaristii si cu publicul, si nu incerc o explicitare economica intr-un interviu. As defini rostul acestor asigurari prin enuntul proverbului : “Sa strangi bani albi pentru zile negre.” Spre deosebire de investitiile in actiuni si pierderile pe piata actuala a te inscrie intr-un fond de pensii private nu implica acelasi risc. Dimpotriva poate fi un mod ideal de economisire a banului pentru mai tarziu

Monday, June 15, 2009

Cinstirea poeziei







Primesc cu multa bucurie decernarea Premiului Special pentru poezie lui Andrei Ileni pentru volumul sau de versuri "Portret de cuvinte" (Editura Tipotrib,2008). Andrei isi merita din plin titlul de poet laureat acordat de catre juriul Uniunii Scriitorilor din Romania- Filiala Sibiu.
Spre deosebire de alti confrati el ramane un boem irecuperabil.
Oare la ce mai serveste poezia intr-o lume defrisata, arida, salbatica?
Nu cred ca vreunul dintre noi ar putea sa vina cu un raspuns precis. As regasi totusi intruparea replicii in neuitatul cantec Imagine al lui John Lennon.








Sunday, June 14, 2009

Ca in filmele cu tampiti

Purul absurd kafkian, unul deprimant.Tocmai am vrut sa verific in urma cu cateva zile ce se intampla cu niste pamanturi lasate de la bunici. Noi detinem titlul de proprietate.
Tatal meu fiind aproape imobilizat dupa o comotie cerebrala nu se poate deplasa la tara, a cedat o bucata de pamant unui var de al meu in ideea ca acesta sa se bucure de lotul respectiv.
O vecina nu are titlu de proprietar, scandalizeaza satul zicand ca tatal meu e handicapat si nu i trebuie pamantul, iar ea va acapara fasia respectiva.Desi numitul Gheorghe Predescu dispune de forme legale din partea noastra, acea smintita (poreclita Castoaia) si-a luat avocat sa ia pamantul cu japca.Mi se pare firesc sa lupti pentru retrocedare, pentru un drept legitim, dar sa ataci prin mijloace legale sa obtii ce nu e al tau compune deja culmea injustitiei in Romania.
Vorbind cu tatal meu la telefon, imi spune ca nu are nervi sa se mai certe cu nebunii. El are cat ii trebuie, iar eu nu sunt in tara asa ca sa ne mai batem capul pentru o fasie de pamant.
I-am ripostat ca nu sunt de acord gandindu-ma la cat au tras bunicii si strabunicii pentru acele pogoane nenorocite.
Ce e de facut ?

Președintele Klaus Johannis a lansat a treia carte la New York

Pe 26 septembrie a avut loc, în sala festivă a prestigiosului club Liederkranz, Manhattan lansarea cărții președintului Klaus Johannis...