A trecut si sfarsitul lui martie.
Aprilie isi intinde crengile inflorate vestind o era noua plina a pomilor laudati.
Plaiurile mioritice se vor umple de trufandale existentiale si de lumina a luminilor
precum in vremurile comuniste - doar la nivelul oratoric.
Thursday, March 31, 2011
Preluarea unui articol omagial Mircea Ivanescu
80 de metafore în jurul aceleiaşi vârste
Dinaintea înaintei vârstei poesiei - adică, mai înaintea vârstei noastre - şi cu indiferenţă de legendă vorbită, oarecum şi indiferent prozaic, ca o amintire "decolorată a conturilor", prin indiferenţă înfăşurată în cuvinte a apărut Mircea Ivănescu.
Ambiguu prin acea privire ascunsă după sticle de nevăzut tăcerea privirii, amabil până la porţile cuvintelor şi, apoi, brusc necomunicativ, rememorând faptele limbilor universale, dur - prin complezenţă faţă de autorii cărţilor traduse -, acelaşi şi fără-de-cum-altul, ironic (adică, neindiferent) în faţa propriei umbre şi la adăpstul cuvintelor neştiute de învăţăcei, blând ca o şansă din viaţa nevăstuicii din ochii leopardului - sau un ghepard în faţa alfabetului petelor uimirii, dinaintea democraţiei, câteodată uman de indiferent, "ca un vis, în care baţi cu pumnii lăuntrici" - de parcă asta ar fi o demonstraţie genetică a poesiei. Când se întâmpla să-şi închipuie cerul dedesubt. Chiar ceea ce s-a demonstrat prin citire şi făgăduinţă de memorie, chiar el, dacă mă înţelegeţi, cum se desfăşoară o frază spusă şi uimirea, care ne aparţine. A cuvintelor. Şi gestul în care metafora devine o scuză, sau invers, fioros şi inconştient de amabil, trist de tristeţe: Mircea Ivănescu.
"Dinainte trebuia să ştiu că amintirile sunt chipuri, palide, lunecătoare,/răsturnându-se tot mai departe, însemnând/altceva, şi trebuie să le aduci iarăşi/la aceeaşi lumină".
Ceea ce mi s-a şi întâmplat, ca o vorbă a tinereţilor: mai contează încă o vorbă? Contează, spun eu, cât 80 de metafore într-un verset de uimire. Şi glasu-i din privire nu-i face vârsta...
Să ne trăiţi cuvintele - şi tocmai de aceea...
Andrei ILENI
(Din Tribuna de Sibiu)
Dinaintea înaintei vârstei poesiei - adică, mai înaintea vârstei noastre - şi cu indiferenţă de legendă vorbită, oarecum şi indiferent prozaic, ca o amintire "decolorată a conturilor", prin indiferenţă înfăşurată în cuvinte a apărut Mircea Ivănescu.
Ambiguu prin acea privire ascunsă după sticle de nevăzut tăcerea privirii, amabil până la porţile cuvintelor şi, apoi, brusc necomunicativ, rememorând faptele limbilor universale, dur - prin complezenţă faţă de autorii cărţilor traduse -, acelaşi şi fără-de-cum-altul, ironic (adică, neindiferent) în faţa propriei umbre şi la adăpstul cuvintelor neştiute de învăţăcei, blând ca o şansă din viaţa nevăstuicii din ochii leopardului - sau un ghepard în faţa alfabetului petelor uimirii, dinaintea democraţiei, câteodată uman de indiferent, "ca un vis, în care baţi cu pumnii lăuntrici" - de parcă asta ar fi o demonstraţie genetică a poesiei. Când se întâmpla să-şi închipuie cerul dedesubt. Chiar ceea ce s-a demonstrat prin citire şi făgăduinţă de memorie, chiar el, dacă mă înţelegeţi, cum se desfăşoară o frază spusă şi uimirea, care ne aparţine. A cuvintelor. Şi gestul în care metafora devine o scuză, sau invers, fioros şi inconştient de amabil, trist de tristeţe: Mircea Ivănescu.
"Dinainte trebuia să ştiu că amintirile sunt chipuri, palide, lunecătoare,/răsturnându-se tot mai departe, însemnând/altceva, şi trebuie să le aduci iarăşi/la aceeaşi lumină".
Ceea ce mi s-a şi întâmplat, ca o vorbă a tinereţilor: mai contează încă o vorbă? Contează, spun eu, cât 80 de metafore într-un verset de uimire. Şi glasu-i din privire nu-i face vârsta...
Să ne trăiţi cuvintele - şi tocmai de aceea...
Andrei ILENI
(Din Tribuna de Sibiu)
Primavera
Arcuirea din adincuri isi cinta biruinte peste ape
Sprincenele atitor perle si valuri
Precum un cuvint naste dorinta in trup si somnolenta.
Infloreste dinauntru urzind matasea,
Si magnolia,
Pasii ei si strigatul dintii al primei nopti de dragoste,
Verde cu verde peste ape, peste lume.
E ca si cum te trezesti si in curtea ieri ninsa a inflorit magnolia
Si tu dormeai.
Sprincenele atitor perle si valuri
Precum un cuvint naste dorinta in trup si somnolenta.
Infloreste dinauntru urzind matasea,
Si magnolia,
Pasii ei si strigatul dintii al primei nopti de dragoste,
Verde cu verde peste ape, peste lume.
E ca si cum te trezesti si in curtea ieri ninsa a inflorit magnolia
Si tu dormeai.
Monday, March 28, 2011
Mircea Ivanescu a implinit 80 de ani
La 26 martie ac Mircea Ivanescu a implinit 8 decenii. Cinstirea dintai a celui mai mare poet in viata e recitirea versurilor sale:
Subscribe to:
Posts (Atom)
Despre camelii și alte flori. Poem în iarnă ( pentru Camelia G)
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț...
-
L-am cunoscut pe Ilie Vonica din vremea liceului, el fiind cu cativa ani mai mare. În vremea aceea ne bucuram de puținele clipe de l...
-
Cândva pe povârnișuri sprijinind geana dimineții căutam camelia neștiind floarea din lume, doar un nume și mă agățam de toți scaieț...
-
Happy Thanksgiving Day! Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...