Un jmeker

Am intalnit taximetristi romani insolenti (poate ca e o predestinare numele de solenza de la Dacia), fumeaza in masini de cele mai multe ori nu foarte curate.
Iata un taximetrist ce traverseaza dintr-o parte a strazii in cealalta peste trotoar ca pe tarlaua lui tac'su.

Emancipare

Sa mai zica cineva ca rromii nu sunt in pas cu tehnologia si ca nu isi iau bilete de autobuz

Baba oarba

Poporul e legat la ochi si ii e menit sa bajbaie in jurul celor ce ii asmuta.

Nu exista decat o singura solutie:

Sa isi smulga bandana de pe ochi si sa lupte.

Nu exista alta solutie decat o noua revolta.

Poem de primavara

Lacul - oglinda tulburata,
cristalul ecoul in gheturi,
gandul meu in geam se surpa
fluture bolnav
dupa lumina.

Ganduri pentru zeite de 8 Martie

Mult regretatul poet Mircea Ivanescu numea femeile zeite si in viata reala se comporta ca si cum orice femeie devine o sarbatoare nu numai o zi pe an, ci mereu, asa cum te bucuri de inflorire nu numai primavara.

Ca omagiu adus celui ce in viata si in poezie a stiut sa iubeasca o singura femeie si sotie, Stela, reproduc un poem din opera maestrului Mircea Ivanescu :

Iubire nedeslusita

sa te îndragostesti atunci, în cele din urma, de zapada,
adica sa stii bine ca e o iubire, în care se va sfarsi
peste câteva saptamâni prezenta ei, si aproape un an
dupa aceea are sa trebuiasca s-astepti, de-a lungul zilelor calde,
sau prin noptile reci, sau prin ceata, dar fara ca ea
niciodata sa-ti apara înainte, sub pasi, pe mâini, sau
pe fata, în toate zilele acestea.(ca în adolescenta,
când citisesi o data ca cea mai buna cale de a suporta
indiferenta ei e sa ti-o închipui plecata.doar ca acuma
nu ti-o închipui absenta - stii ca nimic - ca într-o moarte -
nu ti-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte).
si fara sa te gândesti la asta, stiind
ca s-ar putea ca pâna la iarna viitoare tu sa n-o mai iubesti,
zapada - si atunci? trebuie s-o iubesti în zilele astea marunte,
umede, si murdare, în care ceata - se spune asta - manânca zapada,
si zapada e ca o femeie bolnava - si tu o iubesti -
si sa stii - fara sa te mai gândesti - c-are sa se termine -

Un poem mai vechi

Ninge in martie

Era un timp in periferia joasa
cantareata cu sal adus din Kashmir repeta cum erai tu visul meu
intarzaiam mintindu-ne ca a sosit primavara,
zapezile –zeite albe dantuind in Sibiul cel mult incercuit de ziduri,
iedera , mii de sprancene unduind zi si noapte,

- Trezeste –te , lumina fereastra dinspre munti.
Petalele se intrec cu neaua pe sub prunii scorojiti de cristaluri ,
cantareata cu sal adus din Kashmir ma imbie cu un alt pahar de vin, si isi urmeaza
melodia ,
nu stim cinta ea insasi sau e mereu altcineva dincolo de buzele ei ingreunate de culoare ieftina.
Dimineata isi lasa botinele patrunse de acel martie – mintind inflorirea
In burg si printre treptele nesfarsite buzele imitau cantul,
Ne cheama, si noi mai bem din aceeasi cupa intinsa,
In ultimul karaoke cu moartea.