Se deschide vâra, ochii Doamnei de la Constantinopol,
Întristați de lespedea hagiei haine,
Doamna Elena a întins mână și pajiștea a crescut cu flori,
Lumea cu bucurie – lumina lui iisus.
Ce ar fi Bizanțul, ce ar fi Milanul ori California fără adierea cuvântului eliberat
Din temnițe ?
S-ar îngropa în lama semilunei,
În tropot de hoarde
Și mult sânge.
E dimineața Doamnei Elena, să alergăm în calea-I iscată de mieii, de turmele urcătoare cu munții.
S-a făcut vară în lume.
E ziua lui Tanti Elena si a atator minunate doamne din Romania.
La Sibiu petreceam cu totii si ne bucuram de sosirea verii si mai ales de cinstirea unei finite dragi.
Nu ne intristam si promitem, noi, cati am mai ramas in urma, sa ne cinstim, sa continuam serile noastre .
Vom alege vinul casei, un rose ca si cel din deal de la bunici. Vom canta, mai ales pentru tanti Leana, pentru Mama Mare, pentru toate mamele noastre.
La multi ani tuturor Elenelor !
