Sarbatorim implinirea
unui alt an. Inchinam paharele inconjurati de cei dragi.
In umbra ne pandeste
fosnetul timpului ce se scurge pe nesimtite.
Ne trezim ca in trecerea
trenului, intr-un compartiment si cu fruntea lipita de geam, de
dimineata unei alte zile si abia atunci stim, ca nu ne mai intoarcem
in aceeasi gara.
As fi vrut sa scriu un poem,
cateva randuri despre tristetea diminetii...
Ne inclinam cu greu in ecoul
muzicii din ajun, farfuriile nespalate, florile si cadourile
desfacute si in toata dezordinea de dupa petrecere incercam sa ne
spalam fata de paloare, de gandurile imbatranirii.
Ne intrebam daca e drept sau
nu sa ne bucuram de ziua fiecaruia dintre noi.
Ma bucur. As spune ca
fiecare an inseamna trecerea unei ape de la un mal la celalalt, si ca
nu sunt singur.
Multumesc tuturor
prietenilor pentru urari, pentru cuvinte frumoase.
Ma bucur ca nu sunt singur.
