In Florida am inteles ce inseamna sa fii lovit de cateva ori de furtuni, de salbaticia naturii din fata careia cu greu poti fugi.
La fel si destinul generatiei parintilor mei, al bunicilor mei striviti de statutul omului sarac!
Astazi sarbatorim Sfantul Dumitru, eoru crestinsi victorios.
Tatal meu, numit Dumitru ramane asa cum trebuie sa existe orice tata in noi si sa fie cinstit.
Un om plecat de la tara si ucenic la patroni germani, apoi in comunism muncitor in trei schimburi intr-o fabrica.
A crezut in bine, in onoare si intr-un viitor mai bun.
In ultimii ani ai vietii a inceput sa regrete ca a ramas in Romania.
Avea o vorba si o repeta mereu:
"Desteptii pleaca mereu de acasa...."
Regret si astazi ca nu mi-am adus parintii alaturi de mine in America.
Intr-un an, in octombrie am facut vin acasa la Sibiu.
Desi tatal meu la aproape optzeci de ani si lovit de un accident cerebral nu se lasa. Ma invata cum se storc strugurii, cum se pregateste vinul.
Pentru unii povestile despre parinti si despre generatiile de tarani, palmasi sunt o eticheta gratuita.
Am pierdut oamenii buni, am pierdtut adevarata istorie, si am ajuns unde am ajuns, intr-o tara vandalizata si abandonata de proprii-i lideri.
Draga tata, acolo unde esti, La multi ani si sa stii ca strada Ana Ipatescu nu te uita, asa cum nu uitam ceilalti vecini si oameni de bine.
