Martie la pagodă
(Sonet)
Prințesa Ena. fruntea
de geam
a împietrit kimonoul gheață
Ninge încă, suspină,
alean
e în jos spre Okinawa,
la viață
oceanul ridică
oglinda mov
cu briza a sărut
peste umeri
și mai jos. Înflorește
în alcov
dorința de nu poți sa
mai numeri
zile și nopți tot
înspre mare
cu ochii roși de sare
a orbit. Vine o vreme
când nu mai
surprindem Sakura
în floare. E zgura
anilor incinerați și
geme.
Martie
(Haiku)
Se scutură cireșii
cocorii desenează
cerul,
se prăbușește templul
sub petale,
