Incerc sa deslusesc drumurile in viata si ma regasesc in
curtea cu flori unduitoare, undeva intr-un colt cu voci, mangaieri.
Nu cred ca poate cineva sa defineasca prietenia intr-o
formula matematica precisa. Ne alegem prietenii, nu ne sunt dati.
Obisnuinta vine sa ne dicteze de cele mai multe ori ce si
cum sa fim. In alegerea prietenilor nu m-am sfiit sa ma apropii de femei ca
niste adevarati camarazi ce isi impart tigara si beau din aceeasi sticla
dandu-si rand la marginea unui sant.
Mi s a intamplat sa ma imprietenesc cu femei si niciodata
diferenta de sex sa se aseze intre noi ca o piedica de netrecut.
Cuvintele isi pierd sensul si intram in lumea
inexplicabilului.
Astazi e ziua prietenei mele Lilly Pierce.
O zi de vara, e ziua sfintei Otilia.
Nu am strans averi, si nici glorie, Ma regasesc acelasi poet
nesabuit, risipitor gata sa ia viata de la inceput.
Bogatia mea raman prietenii. Si unul dintre ei este Lilly.
M-am simtit cel mai bogat intr-o lume departata de cei dragi
sa te astepte cineva la gara.
Totul pare prozaic, desuet.
Cati prieteni avem ?
Ii numaram pe degetele unei maini sau putem sa nu-i avem
deloc.
Ma enumar printre cei fericiti.
Am ales cateva versuri din poemul chinez Wang Wei in loc de
La Multi Ani prietenei mele Lilly:
Morning rain on Wei’s city
Falls in the soft dust.
Green. The courtyard willows.
Green leaves. The newest.
But you must drink deeper.
Out west where you go
What friendship there?
