Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi, pe strada Ana Ipatescu asa cum bunica lui, tatal lui si mama lui traiesc mai departe prin faptele lor. O familie plecata din Toparcea, sat exemplar romanesc si asezat printre coline transilvane. Dormi in pace, prieten drag !
Omul cu care stai la masa
Işi face loc între noi, lasă întunericul ca pe o cortină,
Ioan cel neînfricat nu-I intinde măna, nici nu-i toarnă vin
și încearcă să o păcălească într-un joc ultim de-a baba oarba.
Dimineața
peste masa golită de bucate, și de vin,
au adomit
mesenii cu capul pe mușamaua rece,
un scaun e
gol,
paharul plin
încă. Telefonul alături.
Am ieșit in
fața casei cu merii rumeni,
tac
greierii, tace apa de munte,
nimeni nu-mi
spune că omul cu care am stat la masă
a plecat
Și nu ne-am
luat rămas bun.
