Deși distanța, timpul ne despart Andrei, adolescentul teribil și rebel din cartierul de dincolo de gară,
rămâne mereu în viața cea fără de moarte a tinereții.
Nu ne-am schimbat, nici nu ne-am chivernisit, nu ne-am ales cu nimic.
Eu în lumea largă, el acasă.
Am trăit poezia, precum o femeie.
Am păcătuit în plină zi, am scris poeme pe șervețele, te miri pe ce...
Aveam și eu un ceas de mână de contrabandă.
L-am revândut și am băut banii toți, împreună, la grădină la Împăratul.
La mulți ani, Andi și să ne revedem cu bine !
