Un copil si dimineata se
scutura de stele in ulita inca insorita
la pas cu ultimele zile de
vara,
isi canta ziua si musca din
marul rotund al patriei cazuta in tarana
si in durere,
la iesirea din sat bestia
verde- vipera pitita in smeura, in mure ii sugruma cuvintele, ii
decapiteza
visul
ii ingroapa cuvintele,
privirile.
Matasea se revarsa peste
pietre, peste traversele de cale ferata si buruieni.
Drapelul isi pierde trupul
precum Constantin Brancoveanul in osanda ultima,
si tara piere
in genunchi,
departe deIisus, de lume.
Orisice flamura sfasiata de
fiare,
zi de vara scurtata de
dimineata moare rastignita in noapte.
Copilul dispare sfasiat si
el de cainii de pripas,
nu sunt parinti sa-l planga,
sa-l pomeneasca
intre meri si stele.
