Traind de mai bine de doua decenii in
Canada si in SUA am incercat sa adopt intelegerea, spiritul de
convietuire cu alte grupuri etnice, port in mine educatia parintilor
mei si amintirile copilariei dintr-un Sibiu conglomerat al sasilor,
al maghiarilor, al evreilor si al romilor.
Incerc si astazi sa nu cred in ura
maghiarilor vis a vis de romani.
Manifestarile dusmanoase, violente la
adresa unei echipe sportive si la adresa suporterilor sositi din
Romania intrec de data aceasta orice limita.
In tentativele mele de a pleda pentru
impacare, pentru solutii fericite am fost apostrofat de romani
transilvani din Maramures, din Tara Motilor ca fiind un fel de popa
idealist, demodat.
Scenele din jurul hotelului in care
Nationala Romaniei e cazata imi aduce aminte de Moisei. Sa nu uitam
recentul incident cu simularea unei spanzuratori a lui Avram Iancu.
Nu ma revolta salbaticia unor huligani,
ci ma revolta lipsa de impartialitate pe plan european din partea
mass-mediei si a sloganului deja instituit ca numai romanii comit
crime, infractiuni si ca sunt diabolici.
Ce s-ar fi intamplat daca romanii la
Bucuresti ar fi atacat Nationala Ungariei ?
