Saturday, January 15, 2011

La ziua lui Mihai Eminescu

Un poem deosebit de Mihai Eminescu si care, intr-o varianta corala compusa de catre regretatul profesor sibian Nicolae Suciu,multiplica valoarea lirica a poeziei romanesti.


Dona Sol

Te rog ramai o clipa inca
Ca sa te strang duios la piept.
Din fericirea mea adanca
As vrea sa nu ma mai destept.
Si totusi, luna iese-n zare,
Albeste zidul nalt si gol...
Da-mi cea din urma sarutare
Si inca una, Dona Sol!
Ma-ntrebi cu ochiul tau cuminte
Unde ma duc si ce ma fac,
Cand de pe ceruri stele sfinte
Patrund in codru, bat in lac.
....................................
Au nu esti tu la inaltime
Ca steaua vecinicului pol?...
Pe mine nu ma stie nime,
Nici chiar tu insati, Dona Sol.
Ades cand frunzele pe craca
Soptesc ca zgomotul de guri
Ce se saruta si se-mpaca
In umbr-adanca de paduri,
Eu stau unde patrunde luna
Pe alb izvor, sunand domol;
De canta pasarile-ntr-una,
De tine-mi canta, Dona Sol.
Si pe oglinda miscatoare
Stau de privesc un straniu joc:
E apa pururi calatoare
Pe chipu-mi ce ramane-n loc.
S-au desprimavarat padurea,
Suspina pasarile-n stol...
Si numai eu, gandind aiurea,
Gandesc la tine, Dona Sol.
De ce doresc singuratate
Si glasul tainic de izvor,
De ce cand codrul frunza-si bate
Adorm pe verdele-i covor?
Ca prin lumina cea rarita
Prin umbra moale de pristol
Sa mi se-arate linistita
A ta ivire, Dona Sol.
Sa vaz cum mana ta indoaie
In arc o ramura de fag
Si ca Diana cea balaie
Iti faci in codru mandru prag;
Sageti de aur pe-al tau umar,
Gonesti vanatul tau in stol,
Dar peste frunze far- de numar
Nu-mi lasi o urma, Dona Sol.
Chiar de luceafarul de seara
Te tem, caci dulce arde el,
Cand treci frumoasa si usoara
In umbra negrului castel...
De as zacea ranit de moarte,
Intr-un genunchi eu tot ma scol;
Tinzandu-mi dreapta de departe,
Ma-nchin la tine, Dona Sol.
.................................
Cand luna trece in uimire
Spre-a face-al marilor ocol,
Ea, luminand a mea iubire,
Te lumineze, Dona Sol.

Thursday, January 13, 2011

Vis de iarna

In timp ce lumea se afunda in iadul consumului si al mileniului -tavalug zapada se asterne in acelasi covor de petale. Sa ne oprim cateva minute in grandoarea muzicii si sa uitam ca infernul poate dispare doar cu cateva flori si un zambet.

De la Sibiu la Washington




Am revenit dintr-o vacanta in Sibiu, departe de computer, de lumea virtualului ramanand aproape de cei dragi - parinti, prieteni, vecini si de conotatia tinutului natal.
In timp deprinzi ca in ciuda durerilor pricinuite de neajunsurile, de tristetea locului copilariei te regasesti catusi de putin si respiri aerul de altadata.
Imi revine mereu imaginea saracului dintr-un bordei din chirpici inconjurat de copii, de larma jocului. Nu trebuie sa fii bogat si nici snob sa pretuiesti avutul lasat de la Dumnezeu : familia, copiii si dragostea.
Unde domnesc mainile iubinde, acolo este si patria !

Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...