Un poem

Inceput de vara Dimineata se destrama –cuvinte nespuse intr-o spunere tarzie e vremea verdelui lent pastel deslusit cu greu in hatisuri, sunetul se surpa amiaza ingroapa panza– in iia ce doar printesa verii stie bine sa o imbrace.

Un gand de Sfanta Elena

De la o vreme padurea numita familie isi pierde pe rand arborii si ne trezim tot mai singuri intr-o viata defrisata. Tanti Leana, sora mai mica a mamei a trecut mult prea timpuriu in nefiinta. Am crescut in preajma ei, mi-a fost nu numai ca o mama, ci un bun sfatuitor. A fost una dintre cele mai bune asistente medicale, si de copil, si pana in present nu am cunoscut pe altcineva sa faca injectiile ca ea. Chiar daca astazi nu mai e printre noi aceasta zi insorita de mai e sarbatoarea ei. Camd mi-am luat ramas bun de la ea intorcandu-ma in SUA mi-a daruit o icoana de sticla spunandu-mi sa ma rog pentru ea. Dupa plecarea ei dintre noi am inteles ca stia ca nu aveam s-o revad. Stia de suferinta ei incurabila.