Thursday, December 12, 2013

De la o scoala din Romania catre copiii romani din zona Washington DC

Ninge in Banat, ninge si in America. Coordonatele bucuriei sunt aceleasi cand ne gandim la inocenta copiilor, la fantasticul jocurilor in zapada si in mai ales de dinaintea sarbatoririi Nasterii Domnului Iisus
Stradaniile catorva inimosi au iscat trei centre in care copiii imigrantilor romani invata limba romana si cateva colinde tradtionale romanesti .

Este meritul catorva persoane inimoaseca Valentina Bulavitchi si al parintilor romani, al celor doua biserici, Sfanta Cruce si Sfantul Andrei
Doresc un Craciun fericit si La Multi Ani  din partea copiilor reuniti intr-un sat banatean sub acoperisul unei actiuni caritare si al unei neobosite invataoare Adela Radmanestean, sufletul lor.

Gasesc ca intre copiii mai napastuiti din tara si cei de aici nu e nicio diferenta cand e vorba de joc, voie buna si increderea  ca Mos Craciun  le va aduce multe daruri.
Am ales un poem de iarna pt toti copiii:


Iarna in parcul de la Ortisoara

Dimineata se desface

in lumina
- Ortisoara e o carapace
de cristaluri, plina.

Alearga mic si mare.
- copacii in cristal
isi ard in orisice suflare,
vesmantul pal.

Domnul semet, cu bucurie
cu ochiu taciune si o oala
in loc de palarie,
zambeste, domoala

ii e ziua, nu-i e frig.
candva aprig
Nu-i pasa si nu plange,

martie sa-l alunge
acum e vremea de joc
copilaria sta in loc.






Tuesday, December 10, 2013

Accente naziste difuzate pe un canal TV



Sejurul ultimelor doua decenii in Canada si in SUA m-a invatat sa respect fiinta umana indiferent de rasa, de religie, de categoria sociala.
Reminiscentele rasismului nu pot fi eradicate in intregime.
In timp ce comunitati din diaspora, institutii din tara se plang de o segregare a romanilor, de proasta reclama din Occident.
Imaginea negativa este amplificata de catre elementele criminale ale caror protagonisti, emigrantii romani sunt campioni.
Sigur ne lovim si de prejudecatile locale, de xenofobie.
De data aceasta imaginatia unor colindatori incantand niste versuri de cantec barbar repugna, trezeste revolta unei lumi evoluate, dar mai grav ca ne ingrozeste.
Asemenea rabufniri izolate, nesemnificative la prima vedere s-au transformat in genocid.
Ne situam in perioada solemna de dinaintea nasterii lui Iisus si iata ca expresia adoratiei crestine devine
subiect de versuri naziste.
La nici cateva zile de sarbatorirea zilei de 1 Decembrie si cu atat mai mult ca presupusii colindatori sunt transilvani ma fac sa ma simt rusinat in fata prietenilor mei evrei.
In numele acestei prietenii, in numele unui bun simt de cetatean dezbarat de orice intentie de segregrare imi cer iertare si ma alatur unui front de combatere, de condamnare a a unui atare act antisemit.
Ma intreb cum reactioneaza autoritatile atat in cazul reprimarii unei eleve purtand o bendita tricolora,
in cazul acestei pseudo-colinde de fapt ?
Orice manifestare discriminatorie nu trebuie tolerata, mai ales in Transilvania unde in locul unui nationalism exarcebat si de partea maghiara, ar trebui instaurat un climat de armonizare a unei vecinitati senine.
Trimiterea la lagarele de concentrare, la bestialitatea unei istorii de trista reputatie pentru natura umana nu face cinste zilelor de dinainte de Craciun.
Daca niste mitocani, redusi, cu porniri criminale sunt lasati in libera circulatie sa elucubreze nestigheriti
ma intreb cum de responsabilii emisunilor postului national de televiziune raspund in fata audientei.
Ma lovesc la fiece pas de vecinii, de clientii mei, de prietenii mei imigranti sositi din toata lumea. Oare trezirea la ura ar onora sarbatoarea cea mare a crestinitatii ?
M-am oprit sa scriu cateva versuri prietenilor mei evrei, si imi imaginez in prag de Hanukkah ori de Craciun sa le bat la usa cu un cantec, intr-o imbratisare frateasca. Sunt convins ca vom gasi un pahar de vin !


Colind pentru evrei

Nu va vorbesc graiul si acum la Ierusalem maslinii
deschid bratele
si nici nu cred ca e vreme de vorbit,
printre pietre arse de lacrimi, de sange
ne asezam
tu si eu,
eu si tu,

si intindem stergarul cel vechi purtat la nunti si
peste care sarutul era ceresc,
vinul isi despletea trupul de salbatica iedera inauntrul nostru,
aprindem o lumina,
si eu si tu,
tu si eu,
stim ca stelele sunt lumini inalte,
ca inimile maslinilor se deschid
si bem frateste,

departe de zidurile cetatii cu farisei,
cu prea multi centurioni.

Sa vorbim despre femeile trecute in visele noastre,
de un sat cu vecini si case fara garduri,
fara ziduri,


unde eu si tu,
tu si eu
ne zarim si ne facem semn ca e loc sub stele pentru inca un pahar de vin.













Sunday, December 8, 2013

A doua lumina de Advent



A trecut prima saptamana de dinaintea Sarbatorii Nasterii Domnului Iisus.
In urma cu cateva zile s-a stins din viata Nelson Mandela.
Mass media vorbeste despre eroul incarcerat aproape de trei decenii tocmai pentru lupta sa impotriva apatrheid-ului din Africa de Sud.
Tinuta sa nobila demna si mai ales evitarea violentei, a razbunarii il apropie de Gandhi.
Intr-o spirtualitate crestina am intelege ca acel"a fost odata" al unui serial cu secvente sangeroase dominate de ura de rasa pare doar o poveste imposibil de digerat in istoria contemporana.
Din nefericire pe perioada existentei noastre s-au comis crime la ordinul unor descreirati.
Am parcurs paginile de jurnal autobiografic : Long Walk to Freedom  si tare mi-as dori ca liderii de state, polticienii, preotimea sa-si ia cateva notite pe marginea cartii. Nu este un Il Principe machiavelic, e o lectura plecata din sutele de zile de privare, de mizerie petrecute in inchisoare.
Nelson Mandela se regaseste in imaginea mesajului catre pace, catre linistire, si nu catre adancirea conflictelor rasiale.
Cuvintele sale - axioma a unui conducator intr-o zona geografico-istorica macinata de antecedentele coloniale, de discriminare de catre forte externe ar suna cam asa:
" Un lider nu poate sa-si permita sa urasca !"
Nelson Mandela ne-a parasit intr-un mars al calmului, al zambetului si al grjii pentru salvarea unei tari, scoaterea ei din marasm economic.
Intalnim presedinti de state cu o ura afisata pe fetele lor ipocrite. Dispar la randul lor si ei, nu scapa de moarte.
Dispar insa in huidulelile si ura propriului popor.




Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...