Sejurul ultimelor doua decenii in
Canada si in SUA m-a invatat sa respect fiinta umana indiferent de
rasa, de religie, de categoria sociala.
Reminiscentele rasismului nu pot fi
eradicate in intregime.
In timp ce comunitati din diaspora,
institutii din tara se plang de o segregare a romanilor, de proasta
reclama din Occident.
Imaginea negativa este amplificata de
catre elementele criminale ale caror protagonisti, emigrantii romani
sunt campioni.
Sigur ne lovim si de prejudecatile
locale, de xenofobie.
De data aceasta
imaginatia
unor colindatori incantand niste versuri de cantec barbar
repugna, trezeste revolta unei lumi evoluate, dar mai grav ca ne
ingrozeste.
Asemenea rabufniri izolate,
nesemnificative la prima vedere s-au transformat in genocid.
Ne situam in perioada solemna de
dinaintea nasterii lui Iisus si iata ca expresia adoratiei crestine
devine
subiect de versuri naziste.
La nici cateva zile de sarbatorirea
zilei de 1 Decembrie si cu atat mai mult ca presupusii colindatori
sunt transilvani ma fac sa ma simt rusinat in fata prietenilor mei
evrei.
In numele acestei prietenii, in numele
unui bun simt de cetatean dezbarat de orice intentie de segregrare
imi cer iertare si ma alatur unui front de combatere, de condamnare a
a unui atare act antisemit.
Ma intreb cum reactioneaza autoritatile
atat in cazul reprimarii unei eleve purtand o bendita tricolora,
in cazul acestei pseudo-colinde de fapt
?
Orice manifestare discriminatorie nu
trebuie tolerata, mai ales in Transilvania unde in locul unui
nationalism exarcebat si de partea maghiara, ar trebui instaurat un
climat de armonizare a unei vecinitati senine.
Trimiterea la lagarele de concentrare,
la bestialitatea unei istorii de trista reputatie pentru natura umana
nu face cinste zilelor de dinainte de Craciun.
Daca niste mitocani, redusi, cu porniri
criminale sunt lasati in libera circulatie sa elucubreze nestigheriti
ma intreb cum de responsabilii
emisunilor postului national de televiziune raspund in fata
audientei.
Ma lovesc la fiece pas de vecinii, de
clientii mei, de prietenii mei imigranti sositi din toata lumea. Oare
trezirea la ura ar onora sarbatoarea cea mare a crestinitatii ?
M-am oprit sa scriu cateva versuri
prietenilor mei evrei, si imi imaginez in prag de Hanukkah ori de
Craciun sa le bat la usa cu un cantec, intr-o imbratisare frateasca.
Sunt convins ca vom gasi un pahar de vin !
Colind pentru evrei
Nu va vorbesc graiul si acum la
Ierusalem maslinii
deschid bratele
si nici nu cred ca e vreme de vorbit,
printre pietre arse de lacrimi, de
sange
ne asezam
tu si eu,
eu si tu,
si intindem stergarul cel vechi purtat
la nunti si
peste care sarutul era ceresc,
vinul isi despletea trupul de salbatica
iedera inauntrul nostru,
aprindem o lumina,
si eu si tu,
tu si eu,
stim ca stelele sunt lumini inalte,
ca inimile maslinilor se deschid
si bem frateste,
departe de zidurile cetatii cu farisei,
cu prea multi centurioni.
Sa vorbim despre femeile trecute in
visele noastre,
de un sat cu vecini si case fara
garduri,
fara ziduri,
unde eu si tu,
tu si eu
ne zarim si ne facem semn ca e loc sub
stele pentru inca un pahar de vin.
