A trecut prima saptamana de dinaintea Sarbatorii Nasterii Domnului Iisus.
In urma cu cateva zile s-a stins din viata Nelson Mandela.
Mass media vorbeste despre eroul incarcerat aproape de trei decenii tocmai pentru lupta sa impotriva apatrheid-ului din Africa de Sud.
Tinuta sa nobila demna si mai ales evitarea violentei, a razbunarii il apropie de Gandhi.
Intr-o spirtualitate crestina am intelege ca acel"a fost odata" al unui serial cu secvente sangeroase dominate de ura de rasa pare doar o poveste imposibil de digerat in istoria contemporana.
Din nefericire pe perioada existentei noastre s-au comis crime la ordinul unor descreirati.
Am parcurs paginile de jurnal autobiografic : Long Walk to Freedom si tare mi-as dori ca liderii de state, polticienii, preotimea sa-si ia cateva notite pe marginea cartii. Nu este un Il Principe machiavelic, e o lectura plecata din sutele de zile de privare, de mizerie petrecute in inchisoare.
Nelson Mandela se regaseste in imaginea mesajului catre pace, catre linistire, si nu catre adancirea conflictelor rasiale.
Cuvintele sale - axioma a unui conducator intr-o zona geografico-istorica macinata de antecedentele coloniale, de discriminare de catre forte externe ar suna cam asa:
" Un lider nu poate sa-si permita sa urasca !"
Nelson Mandela ne-a parasit intr-un mars al calmului, al zambetului si al grjii pentru salvarea unei tari, scoaterea ei din marasm economic.
Intalnim presedinti de state cu o ura afisata pe fetele lor ipocrite. Dispar la randul lor si ei, nu scapa de moarte.
Dispar insa in huidulelile si ura propriului popor.
No comments:
Post a Comment