Sfarsit de an 2017

Timpul se comprima si trece mult prea repede.
In 1990 era primul an de sarbatorire a libertatii, a democratiei. Peste un sfert de secol ar trebui facut un bilant,
Multi dintre noi, cei plecati in lume am sperat in indreptare, intr-o intoarcere acasa. Au inceput sa dispara pe rand bunici, parinti, vecini. prieteni. Nu mai avem la cine veni.
Daca  inainte era o  camera ferecata a lagarului comunist., astazi, Romania e datoare vanduta, a devenit o colonie a Europei Centrale, o piata de desfacere, un fel de bazar in care marfurile se intetesc, iar cumparatorii se imputineaza.
Nu intru in accese nostalgice. Sunt etape ireversibile, istoria ne-a demonstrat si progresul incontestabil.
Recentele proteste clamau participarea diasporei, la sustinerea acestora.
Oare cum am putea noi influenta mersul lucrurilor de acolo ?Datoria apartine in primul rand celor ce traiesc acolo, si  celor ce au votat sau nu au votat liderii partidelor politice din Romania.
Exodul  tinerilor calificati in crescendo, scumpirea vietii, rata criminalitatii, degringolada justitiei etc sunt doar o suma dintr-un inventar imediat vizibil.
In mod fatidic autostrada mult visata nu se va mai infaptui niciodata, Nu exista justificari, explicatii la anomalia nationala a celor ce isi distrug propria tara, O vand la fier vechi, o defriseaza si o transforma intr-un décor macabru. 
Am privit o scena dezgustatoare cu transfugul Sebastian Ghita lalaind in falsetto : " Noi suntem romani..." O imagine edificatoare a lumii lor, noi, ceilalti romani nu ne regasim in acea anticamera, si ne-ar fi greu sa stim ca platim taxe pentru a-i ingrasa.
Intr-o parafrazare a unui poem rilkeean am adauga ca o forta malefica ii conduce, le sopteste ce sa faca.
Poate e nevoie de un exorcist,

Noi toti cadem. Si mana asta, iata.
Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,

Si totusi, este Unul care tine
nespus de blînd, pe mîini, caderea toata." 
                                 (R.M.RILKE, Toamna)

E ultima zi din an, pentru unii sticlele de sampanie explodeaza pentru cei mai multi nu.
Viata merge inainte cu bine, cu rau si acceptam destinul, nu ?
La Multi Ani !

LILI MARLENE

A fost odata o printesa blonda cu profil nibelung si zgarcita la cuvinte, la zambete.
A parasit Germania nazista si s-a stabilit in America.
Numele ei ramane Marlene Dietrich si a coborat in stea peste ani .
Vocea soptita, usor de lament, intr-un ritm cadentat de mars construiesc in blues germanic, post expresionist inceput la Berlin inainte de Noaptea de Cristal, a ticalosilor.
Alaturi de Komedian Harmonists si alti zeci de muzicieni de cabaret at fi putut ridica Berlinul la acelasi nivel cu Parisul, daca nu at fi fost cuprins de venirea dictatorului.
Marlene Dietrich s-a bucurat de multa apreciere in S.U.A.. ca si Charlie Chaplin si atatia alti refugiati.
Sa sarbatorim ziua ei de nastere prin a asculta celebrul ei poem musical :