De la Trabant la Bugatti

Sunt tatal unui fiu ce poseda permis de sofer de la varsta de 16 ani. Nu sunt regele niciunui concern si al niciunei fabrici de facut bani.

Scoala de soferi, societatea in care traieste i-au insuflat respectarea climatului legislativ rutier.

A avea bani in Romania se traduce prin a fi mai presus de lege.

Care este diferenta intre Nicu Ceausescu, puslamaua comunista sfidand societatea si intre neobeizadelele la volanul unei masini de lux ?

Iesirea din blog

Liviu Antonesei si-a anuntat despartirea de blogul din Voxpublica.
Decizia de lichidare a acestui cont reprezinta si inchiderea unei ferestre catre o iluminare si catre o placere a lecturii cu care autorul ne-a desfatat cu generozitate.
Se apropie Bunavestire, sarbatorirea Intrarii Domnului Iisus in Ierusalem si a Pastilor. Omul Liviu Antonesei este dezamagit de suferintele romanilor de dupa '89. A militat, si-a sacrificat ani si sanatatea intr-o arta a luptei prin cavalerism si puritate, nu pentru a epata in retorism ieftin.
Mi-as fi dorit ca Liviu sa gaseasca un scaun incrustat in Senat ori in vreun minister cu convingerea ca nu ar fi picotit de somn pe perioada intalnirilor lucrative.
Ca un cititor mai aproape al poeziei si al editorialelor lui Liviu Antonesei astept cu nerabdare revenirea intr-un nou chenar de blog si reproduc un poem sugestiv din lirica sa:


Poem
de Liviu Antonesei


Câinele lup nu mai urlă în grădina botanică,
câinele lup zace-ntr-o baltă de sânge.
O barcă de-argint coboară obosită din nouri.
Ea geme ca o ţară-n genunchi, ca o hoardă
isterizată, ca un vultur căzut de pe stemă.
Strigătul meu de iubire închis e de spaimă
în gură. În spatele dinţilor, în laringe,
în bronhii. Tu nu vei veni niciodată.
Eu voi pleca. Ochii roşii de ritmul inimii
tale. Mâna-ncleştată pe funii... Ude. Ude şi reci.
Tăcerea pulsând între noi ca o dungă
verticală. Şi marea-şi aşteaptă ofranda.
Pescăruşii plutesc în memorie îndepărtaţi
şi streini. Un fum este totul. O spaimă
fierbinte a cărnii. O...

Din depărtare, percep gândacii, gândacii
negri-trandafirii ai vorbelor tale. Şi ochii,
doar ochii, doar ochii!
(întunecate lumini de februarie, crepuscul
violet al speranţei, fanatice faruri)

Funcţionarii iubirii nu au odihnă, ruşine-
ei sapă, ei sapă, ei sapă...!

Prăpastie. Soare. Tăcere.

De la o luntre la alta

Traseism si trecere spectaculara ca intr-o rasucire spirocoidala de la larva la fluture si invers!
Ion Cristoiu, acel print ferice de la Scanteia tineretului se arunca intr-o noua barca.
Va citez doar cateva randuri din Wikipedia, fara niciun alt comentariu:
"Ion Cristoiu este jurnalistul care a plătit cea mai mare sumă postdecembristă pentru articolele sale, 650.000.000 lei. Prima condamnare a jurnalistului Ion Cristoiu la plata unor daune morale în valoare de 400.000.000 lei, a avut drept motiv un pamflet scris de acesta la adresa Gabrielei Adameşteanu, în ziarul Ziua în anul 2000. Deşi iniţial jurnalistul trebuia să plătească o sumă mult mai mică, în ianuarie 2001 un complet format din trei judecători, a hotarat să mărească suma la 400.000.000 lei. [3]
A doua condamnare, a avut ca obiect un editorial publicat tot în ziarul Ziua în anul 2000. În cadrul editorialului, Ion Cristoiu a afirmat despre Cristian Mititelu, director al secţiei române a BBC World , că „este cel demascat în 1992, de către Sorin Roşca Stănescu, ca fiind fost securist”. [4] Pentru această frază instanţa a hotărât pe 9 iunie 2004 că Ion Cristoiu i-a adus prejudicii morale lui Cristian Mititelu şi a decis ca jurnalistul să plătească suma de 250.000.000 lei drept reparaţie morală. Conform avocatei lui Ion Cristoiu Graziela Bârlă, prin acest proces s-a vrut pedepsirea jurnalistului Ion Cristoiu[5]. "

De la scrisori nigeriene la alte tepe mioritice

Caritas a fost o poarta deschisa teparilor personalizati la toate nivelele.

Dezvoltatorii imobiliari vin sa atinga apogeul nerusiniarii si al liberei jecmaneli in afara oricaror posibilitati de urmarire legala.

Ce va urma ?