Cum e turcul si pistolul !

Ministrul invatamantului romanesc nu se supune reglementarilor unei tari - parte a Europei unite in a-si echivala studiile.
Ne intoarcem catre vremurile anilor '50 unde apartenenta la forul stalinist te plasa in locuri inalte si fara a-ti fi echivalat cele doua clase ca trenul !

La Multi Ani, Ruxandra !

Scriam in urma cu catva timp despre sentimentul fratesc pentru Ruxandra, cumnata din Sibiu !
Cu regret ca nu pot fi prezent in Sibiu la inceput de toamna cu cules de vii si branduse inflorite retraiesc momentele sibiene cu chefuri de pomina cu mult vin si muzica buna.
Ca in Napoli sau in Creta si sibienii stiu sa traiasca trecerea dintr-un an intr-altul in fast si voie buna inauntrul unei cetati ale caror ziduri nu vor lasa nicicand sa intre molima manelelor si prostul gust.

Ilie Gutan, In Memoriam

Cand esti departe de Sibiu si te intorci dupa ani incerci durerea fantoma a sufletului tau defrisat de cate un arbore minunat din parcul iubit sau din dumbrava mereu tanara a liceului.
Ilie Gutan ramane mereu un model de profesor emerit, istoric si critic literar ce a slujit Sibiul mai bine de peste patru decenii.
Un pios omagiu si o eterna aducere aminte cu durerea ca incet, incet vor dispare dintre noi oamenii adevarati devotati cartii.
Cine va inlocui arborii amputati in burgul de pe Cibin ?

Cateva imagini inedite cu Ilie Gutan, surprinse la lansarea unui volum de poezie din creatia lui Andrei Ileni in noiembrie 2004, Sibiu:

Legea scribului in gradina carpatina

Senatorul Ghise, l-as numi mai degraba “Pishe” vine cu o gaselnita unica.

Incartiruirea jurnalistilor intr-o breasla asemenea croitorilor, pantofarilor, frizerilor si binenteles dupa ce beneficiaza de un atestat ori te miri ce aprobare din partea unui comitet de cenzori.

In plus cei ce isi permit sa asterne pe hartie articolele trebuie sa se supuna cu periodicitate unui test psihologic. Seamana cu timpul legii interzicerii avorturilor din perioada ceauseilor cand bietele femei erau controlate periodic in partile fatacioase.

Nu sunt aparator al tuturor mascarilor scrise, nici al jurnalismului dupa ureche, nici al traseismului unor scribi ordinari, dar intr-un stat de drept se impune respectarea dreptului la cuvant. Daca materialului scris si publicat ii lipsesc informatia, valoarea adaugata, daca textele devin calomnii neacoperite – exista institutiile juridice si organismele de resort sa contraatace.

Bine ca ne legam de jurnalisti, in timp ce aliodorii si ghicitorii se intrec in vraji, descantece, in timp ce maestrii de tatuaje(fara autorizatii) faciliteaza prin asa zisa lor arta primitiva propagarea hepatitei si a sidei in randul tinerilor.

Sa nu mai vorbim de manelistii fruntasi infectand asezarea carpatina de parca am fi pe malul Bosforului

Pe unde mai bantuie sibienii

Despre aparitia editoriala din Los Angeles semnata de catre
Aura Imbarus

Intr-un dialog cu mai tanarul politician Razvan Pop din Sibiu am convenit sa evoc numele sibienilor pripasiti in lume, si mai ales a celor ce nu si-au uitat zidurile cetatii de pe Cibin si muntii incercuind amintirile ca intr-o viata fara moarte, tinerete fara batranete.
Aura Imbarus traieste in Los Angeles de mai bine de un deceniu si isi dedica o mare parte din timpul sau scriind si vorbind despre orasul nostru.
Va propun lectura unei carti fascinante si totodata brandul lumii transilvane, al tarii lasate in urma in noapte si in negura, cu speranta de a o revedea inflorind pe plai, pe tarina cea verde si in imbratisarea apelor.
Voi reveni cu un interviu cu Aura Imbarus, cu note de lectura pe marginea capitolelor cartii amintite.

Povestea unui caine de paza

A fost odata ca niciodata un imparat ce avea un caine. Cainele il apara de dusmani, de hoti si de alte lighioane.
Imparatul isi petrecea vremea in zaiafeturi.
Cainele nu inchidea un ochi, in timp ce la castel vaierele muzicii spintecau valea precum bairamul din Stanbul.
Suparat pe sfetnici ori pe norod, imparatul cel chior de beat indoia spinarea bietului caine venit in intampinare.
Azi asa, maine asa, tot intr-o snopeala, cu blidul gol din fata custii, cainelui i s-a facut lehamite, s-a napustit asupra imparatului muscandu-l de nas si dus a fost.
De unde vorba, cainele nu fuge de zburatura, ci de bucatura.

Reintoarcerea trenutului de legenda

In sfarsit trenul in varsta de un secol revine pe linia Sibiu-Agnita.
Sa fie un ceas bun !
Felicitari celor ce au contribuit la finalizarea proiectului "mocanita".