Politicienii, liderii nedrepti inteleg mult prea tarziu limita la care sunt adusi oamenii.
Lectia istoriei de cand lumea e ca dictatorii isi sfarsesc cariera odata cu revolta maselor.
Alaturi de vocile strazii, doritoare de o viata mai buna apar grupurile de demoni cu cagula, huligani sau diversionisti.
Oare cum se face ca jandarmii impreuna cu miile de demonstranti bine intentionati nu-i pot izola ?
Intr-un efort infratit instigatorii ar trebui imobilizati si linsati.
In orice caz un compliment superlativ cetatenilor care isi striga drepturile si cer schimbari intr-o tara poticnita.
Cred ca e nevoie de o epurare masiva si de o trecere la reconstructia tarii prin cooperare cu oamenii de bine.
"— Oh! nenorocitul de mine! strigă Moţoc smulgându-şi barba, căci de pe vorbele tiranului înţelegea că nu mai este scăpare pentru el. Încai lăsaţi-mă să mă duc să-mi pun casa la cale! fie-vă milă de jupâneasa şi de copilaşii mei! lăsaţi-mă să mă spoveduiesc!
Şi plângea, şi ţipa, şi suspina.
— Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce să te mai spoveduieşti? Ce-i să spui duhovnicului? că eşti un tâlhar şi un vânzător? Asta o ştie toată Moldova. Haide! luaţi-l de-l daţi norodului şi-i spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru-vodă celor ce pradă ţara.
Îndată armaşul şi căpitanul de lefecii începură a-l târî. Ticăitul boier răcnea cât putea, vrând să se împotrivească; dar ce puteau bătrânile lui mâni împotriva acelor patru braţe zdravane care-l trăgeau! Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împedeca de trupurile confraţilor săi şi luneca pe sângele ce se închegase pe lespezi. În sfârşit puterile îi slăbiră, şi sateliţii tiranului, ducându-l pe poarta curţii mai mult mort decât viu, îl îmbrânciră în mulţime.
Ticălosul boier căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăţi."
(C.Negruzzi - Alexandru Lapusneanu)
