Schimbarea la fata

Vara ne vesteste ca zilele se ingusteaza - cararile noptii urca in racoare, frunzele isi schimba verdele si pomii se inghesuie in roade.
Trecerea catre un alt anotimp se deruleaza precum fluviul in litera delta.
Doare drumul nesfarsit cu gropile, cu colbul in disperare.
Nici ingerii, nici zeii nu mai asculta ruga.
Fata lumii nu isi schimba paloarea, ochii mincinosi, zambetul.
Mefisto rade in sine la intrarea in toamna.

Amintirea nuntii si permanenta iubirii

Parintii mei au sarbatorit peste cinci decenii de mariaj si incanta momentul celebrarii asa cum ai ajunge pe versantul cel mai inalt al iubirii.
Celebrarea nuntii de aur la Sibiu semnifica o primavara a respectului pentru parintii si bunicii nostri, o actiune unica si de neuitare a celor ce ne-au dat viata, au dus greul catorva epoci istorice,
greu ce nu sfarseste nici astazi.
Ma intriseaza absenta tatalui meu de la ceremonie pricinuita de efectele unui accident cardiovascular, ma intristeaza absenta mea fizica, insa ii asigur de intreaga-mi recunostinta pentru privilegiul de a avea parinti straluciti si exemplari.

Sfarsit de nunta

Regina noptii si a deschis pleoapele peste lume,
mesenii fredoneaza o melodie de demult,nu stiu de unde vine;
muzicantii inchina un pahar,
maurul si-a facut datoria,
noaptea isi risipeste faldurile si danseaza ultimul dans pentru noi.

So don t forget who is taking you home,
dansam si noi cu noaptea
parintii imbatraniti frumos
deoparte a salii si privesc cu ochii umezi ,
cantam,
canta noaptea dezlantuita,
canta mesenii, muzicantii tac, golesc pahar dupa pahar,
cei ce in noapte despletesc viorile ei insisi se lasa leganati de ape.

Save the last dance for me,
nimeni nu intelege cuvintele si cui ii mai pasa cand vinul aprinde tremurul unui timp
in clape de pian reinviat-corabie pierzandu-si nordul in valuri.

Dimineata ,
stergarul primei nopti de dragoste inveleste duminica,
painea,
viorile si mesenii, si poarta cea mare,
gradina cu dalii inalte strajuind lumea.
Adorm si muzicantii leganati de cantarea mesenilor ratacind prin burg,
bucatarii cei iscusiti degusta mancarurile altora,
corabierii se lasa sedusi de panza inceputului de dragoste. Oare timpul nu e decat un timonier stangaci strivit de stanci,
adorm si mirii sub streasina lumii,
la tara sub salcamii batrani, asa cum vioara inveleste ecoul .
Bunicul, tatal si nepotul trec din oglinda in oglinda asa cum vioara trece din mana in mana,
timpul roteste faldurile primului vals tot mai departe,
si daliile cele mari coborand din vremea altor nunti,

timpul canta mai departe peste meseni,
peste muzicanti.
si brazi.