Carte din Montreal.Pisica, tatal, fiul si berea

Mi-am petrecut cateva zile in Montreal alaturi de Sebastian, fiul meu,

La fiece vizita sarbatorim fie ziua mea, fie a lui.

In Memoriam - Rudi Schmuckle

Articol preluat din Tribuna de Sibiu In memoriam – Rudi SCHMÜCKLE Ultimul desen fără cuvinte 06 aprilie 2011 22:41 Verigă şi înlănţuire de amin­tiri, privirea fixată pe su­biectul proxim - neapărat cri­tică, tocmai prin harul nativ al distanţării (aparente) şi înmănuşarea gândului prin tuşa expresivă a gestului, o colecţie pseudo-ironică a realului întâmplat, ca o verigă între spunerea şi tăcerea ideii din articulaţia mâinii gândi­toare: Rudi Schmückle. Astfel scriam, anul trecut, despre prietenul meu care construia cazemate interpre­tative şi desenate în afara zidurilor unei cetăţi asediate de urgii şi neputinţe. Acum, prietenul meu a fost asediat de necuvintele fără desen ale cetăţii fără putinţă de apărat în faţa existenţei. Acum se oglindeşte viaţa în caricatura inexpresivă a cuprinsului ne­cunoscut şi Rudi trece, prin reinterpretarea memoriei, în existenţa cât o privire de pe o coa­lă de hârtie albă, fără cuvinte. Acum, doar vorbesc despre Rudi. El a rămas în convales­cenţa timpului nostru ca o, trăită deja, definiţie a prieteniei. Acum a devenit o predispoziţie a memoriei din morala humo­rului vieţii fără discurs şi fără milă. El fiind, pe vremea trăirii, un discurs-desenat-metaforic prin singularitate expresivă. S-a definitivat, acum, într-o prietenie fără umbre sub tuşa inconfundabilă a amintirilor devenite, brusc, memorie fără cuvinte. Acum este prima zi din înce­putul ultimei nopţi din priveghiul fără cuvinte ale unui desen fără anotimp, unde se sfârşeşte, zilnic, puţin câte puţin, Rudi Schmückle. Andrei ILENI

Rudi von Turbinca

A plecat vecinul si prietenul meu Rudi. Tocmai ne am intalnit in ianuarie. Nu m-as fi gandit ca moartea pe care o ferecase bine in caricaturile sale va reusi sa se strecoare si sa-l rapeasca de langa noi.
Ramane arta sa, raman si atatea visuri neterminate.
Si-ar fi dorit sa expuna si in SUA, sunt convins ca multe din caricaturile sale s-ar fi bucurat de succes,
Rudi imi accentua adesea ca o caricatura buna se reprezinta prin ea insasi si nu prin texte, imaginea dezvolta mesajul intrinsec prin claritate si trimitere directa.
Rasul este natural, nu fortat si nici disimulat.
Arta de dincolo de gara a lui Rudi persista asemenea locuitorilor simpli, veseli si mai putin snobi intr-un cartier din spatele locomotivelor, a liniei de cale ferata.
In aceasta lume nu ai nevoie de bilet de intrare, nici de pasaport. Este o lume pe cale de disparitie ca si arta adevarata.

PS Doua dintre caricaturile sale si o poza cu Rudi in fata Casei Luxemburg din Sibiu.