A plecat vecinul si prietenul meu Rudi. Tocmai ne am intalnit in ianuarie. Nu m-as fi gandit ca moartea pe care o ferecase bine in caricaturile sale va reusi sa se strecoare si sa-l rapeasca de langa noi.
Ramane arta sa, raman si atatea visuri neterminate.
Si-ar fi dorit sa expuna si in SUA, sunt convins ca multe din caricaturile sale s-ar fi bucurat de succes,
Rudi imi accentua adesea ca o caricatura buna se reprezinta prin ea insasi si nu prin texte, imaginea dezvolta mesajul intrinsec prin claritate si trimitere directa.
Rasul este natural, nu fortat si nici disimulat.
Arta de dincolo de gara a lui Rudi persista asemenea locuitorilor simpli, veseli si mai putin snobi intr-un cartier din spatele locomotivelor, a liniei de cale ferata.
In aceasta lume nu ai nevoie de bilet de intrare, nici de pasaport. Este o lume pe cale de disparitie ca si arta adevarata.
PS Doua dintre caricaturile sale si o poza cu Rudi in fata Casei Luxemburg din Sibiu.
2 comments:
Oh, nu imi vine sa cred...
Post a Comment