Thursday, June 11, 2009

Carte catre un prieten mai vechi

Klaus Johannis la oficierea casatoriei mele civile. Sibiu, 2006
Intotdeauna anii de camaraderie petrecuti in perioada serviciului militar, a studentiei se impregneaza cu amintiri, creeaza prietenii solide.
Un tren prafuit cu geamuri sparte si cu vopseaua coscovita ne ducea si aducea in fiecare zi in naveta noastra de tineri absolventi universitari. Eram cadre didactice circumscrise apelativului oricarui primar necioplit de pe sate ce ne numea : « invatatorii aia ».
Ne intorceam seara istoviti si ne mai opream la birtul garii pentru una mica.
Astazi multi dintre camarazii mei de naveta ori de facultate au urcat treptele unor cariere stralucitoare in politica, in jurnalism, in afaceri. Ma bucur nespus de reusita lor, daca as avea nepoti le-as spune : « Vezi nenea ala, am fost buni prieteni si pe vremea aceea fumam Carpati fara filtru, stateam la coada la portocale... »
Pe 13 iunie Klaus Johannis isi sarbatoreste ziua de nastere. Sunt convins ca nu uita trecutul tineretii noastre, iar in numele unei consideratii permanente ii doresc de departe un sincer La Multi Ani si mai ales sa aiba grija de orasul nostru, Sibiu.

Tuesday, June 9, 2009

Nu ne este rusine ca suntem romani











Desi in diaspora sunt si romani ce vor sa-si ingroape originea traco-dunareana, noi continuam sa ne purtam insemnul de RO oriunde am calatori, de la tropice catre Montreal. Consideram ca noi reprezentam tara aici la mii de mile departare prin a nu ajunge tarziu la serviciu, prin a ne face iubiti de catre cei din jurul nostru.
Cam asa se spune despre romani pe aceste meleaguri: "These Romanian guys are doing a great job" .
Din nefericire, in tara aceste calitati nu corespund stampilelor de vot.

Dintr-un birt de periferie joasa


Sabrina este originara din Peru. Are ochi frumosi, merge la scoala, seara lucreaza intr-un restaurant. Nu o duce pe roze. Aniversarea celor 18 ani a prins-o la locul de munca.

Si aici in S.U.A. intalnesti multa lume chinuita de grijile zilei de maine.

Pentru bucurie si demnitate nu e nevoie de cuvinte, ori de prea multi bani.



The Show Must Go On sau Recviem pentru Ilie Vonica (I)

    L-am cunoscut pe Ilie Vonica din vremea liceului, el fiind cu cativa ani mai mare. În vremea aceea ne bucuram de puținele clipe de l...