Monday, December 24, 2012
Ultima seara de Advent
Mi s-a intamplat sa trec de zeci de ori pe langa angajatii organizatiei Salvation Army. Nu m-am sinchisit sa inteleg rostul angajatilor postati, in frig cu o galetusa in mana asteptand ca trecatorii sa le lase putin maruntis, Fiecare banut e binevenit.
In plin décor de Craciun o femeie inca tanara cu un clopotel ureaza Merry Christmas tuturor.
Am intrat in vorba cu ea. In cateva cuvinte mi-a descris misiunile de caritate, de suportul acordat familiilor nevoiase, in special celor cazuti in patima drogurilor, a alcoolului.
Pe scurt, atat angajatii, dar si cei ce s-au bucurat de sprijinul organizatiei inteleg sa ajute si ei la randul lor,mai departe prin voluntariat bunul mers al campaniei de caritate.
Femeia cu ochii enormi, albastri zambeste. Cu greu isi ascunde tristetea. Numele ei e Ann.
Imi spune ca pe perioada de Advent, de dimineata pana seara colecteaza mici sume, de la clientii supermarketului. Am avut oroare de acest lucru, mi se parea umilitor.
Ann intuieste neinrederea.
Viata ei din urma cu ani, despre o casatorie fericita cu un venezuelan, despre doi copii frumosi si reusiti.
Ann a fost inrolata in serviciul militar american, si acolo in singuratate, departe de cei dragi a cazut in dependenta de droguri, alcool.
Au urmat zile negre. Situatia financiara s-a inrautatit, sotul cu cei doi copii au plecat in Venezuela.
- Si cum acolo, tocmai intr-o tara atat de diferita ?, Copiii sunt bine ? o intrebai eu.
Imi raspunde printre lacrimi;
- Da, sunt bine, inconjurati de familia sotului, de afectiune. Aici in situatia mea nu as mai fi reusit sa le ofer prea mult, eu sunt singura, acum fara job.
E mai bine pentru copii.
Salvation Army a fost alaturi de mine in momentele grele, m-au sprijinit in plata unei locuinte, si ma sustin moral. Intr-o buna zi voi lucra din nou. Acum sunt” clean”. (termenul se refera ca nu mai consuma droguri, nici alcool).
Totul datorita organizatei.
M-am departat cu inima grea.
Ann spera ca intr-o buna zi sa-si revada copiii in S.U.A.
Clopotelul isi suna tanguiala, in timp lumea rade, au bratele incarcate inainte de sarbatori.i.
Subscribe to:
Posts (Atom)
The Show Must Go On sau Recviem pentru Ilie Vonica (I)
L-am cunoscut pe Ilie Vonica din vremea liceului, el fiind cu cativa ani mai mare. În vremea aceea ne bucuram de puținele clipe de l...
-
L-am cunoscut pe Ilie Vonica din vremea liceului, el fiind cu cativa ani mai mare. În vremea aceea ne bucuram de puținele clipe de l...
-
Happy Thanksgiving Day! Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...
-
Mona Pologea aduce din nou școala de vară de limba română la Sibiu după o perioadă de absență cauzată de Covid. Activitatea de cursuri int...