Saturday, February 6, 2010

Totusi ce se intampla cu cainii maidanezi ?




Pe timp de iarna, de criza sutele de caini maidanezi vor fi si acestia condamnati la infometare si la frig. Brigitte Bardot isi exprima din nou nemultumirea fata de negasirea unei solutii, exceptand eutanasierea bietelor animale.

Kindergarten in Montreal


Am surprins copiii si acea Joie de vivre din galagia lor la o temperatura de -12 grade Celsius. I-am privit cu drag si nu m-am putut abtine sa nu surprind putin din veselia unei gradinite din zona Mont Royal.
28 januarie 2010
video

Printre zapezi




Ninge de peste 24 de ore.


Iata zapezile de altadata ca in Sibiu pe cand ne agatam de autobuzul numarul sase pe strada Lupeni (noi eram pe patine cu cheie), sau ca in Montreal pe cand mergeam la pescuit la copca !
Lumea nu se mai bucura de zapada, o hulesc si o detesta, uitand ca e plapuma pamantului si viitoarelor recolte, copiilor de aici le e teama sa iasa din casa sau nu sunt lasati sa se joace prin nameti.
Strazile se ingroapa in liniste, angoasa starii de urgenta mediatizate peste tot.
Ieri populatia panicata a golit supermarketurile de parca ar veni sfarsitul lumii.
Ii bai ca nu mi-am cumparat destula bere, cat despre altele mai rezistam pana va inceta ninsoarea...


video

video

Friday, February 5, 2010

Breaking News !


In Virginia si in Washington DC s-a declarat stare de urgenta. Ninge de peste 11 ore.
Masinile sunt deja ingropate in zapada. S-au inchis restaurantele, benzinariile, iar pe strazi sunt prezenti membri ai Garzii Nationale.
Nu vom lucra sambata.
Revin cu imagini.



Lasati Vanatorile !


Orice vanatoare cu tot fastul si cu toata vitejia celor ce abat in fata gloantelor animale nevinovate, suflete pure nu face decat sa dovedeasca o apartenenta barbara.
In urma cu ani am asistat la o vanatoare la care vanatorul si-a impuscat din greseala propriul caine si m-a inspirat la scrierea poemului de mai jos:



Lasati vanatorile! Scria un prieten al meu
intr-un poem.

Timur,
din prima vreme i-au crestat urechiile aurii
mai crud sa fie.
Devenise cel mai temut in tinuturi,
agerimea
si chiar viclenia cu care-si alegea victimele
in bataia ochiului necrutator,
la liziera ruginie in asteptare.
Pornise odata
inainte ca fierbintele glonte sa atinga fiara
ca strabatu gatul ciinelui ce la orice fosnet se-ncorda
atent.
Cu-o ultima privire cazu spre salbaticiunea
din velura cea mai marunta.

Lasati vanatorile! Scria un prieten al meu
si ma bucura alte salbaticiuni ce se ascund mai bine.

Jean Michel Jarre - Oxygene 2

Spatialitate si muzica astrala in redefinire a visului de contopire cu universul.
Cine poate descrie in cuvinte aceasta incantatie ?

Thursday, February 4, 2010

Sibiu in iarna











Indy Colts Half Time Show - Nov 8, 2009

In urma cu ceva timp am cunoscut familia acestei cantarete si am devenit prieteni.
Bunicul ei a ramas paralizat in urma unui simplu vaccin antigripal. El canta excelent si ca sicilian ramane in renumitele songuri din Napoli.
J.D.Danner se distinge a fi o voce singulara in lumea country rock din SUA si impresioneaza prin atasamentul fata de cei ce se sacrifica pe campul de lupta din afara Americii.
Ma bucur de fiecare data cand intalnesc prieteni reusind in ceea ce intreprind.

Doris Day - Que Sera Sera

Un poem rasfrant in soare, ce va insemna viitorul cand piata iti ofera trufandalele gradinii si roua ca un sarut furat in graba.
VIATA DE HOINAR NU E DECAT UN RASPUNS CE VA FI, VA FI !

In Memoriam, Marian Cozma


Felicitari Serviciilor de Investigatii Maghiare pentru eforturile de finalizare a anchetei privind asasinarea handbalistului roman Marian Cozma.
Violenta si Evul Mediu barbar se extind in Europa de Est. De ce ?

Wednesday, February 3, 2010

Sibiul imprejmuit de faldurile poeziei


Andrea Ghita se defineste intr-un profil de stralucire a unei experiente idealiste in care realul se despleteste in scrisul articolelor, al realizarii de emisiuni tv, traduceri si al delectarii poetice. Ar fi putut sa aleaga calea emigrarii, insa a decis sa urmeze destinul unei femei de cariera in citadela Clujului.
Intr-o lume umbrita de cresterea gandirii superficiale si a imperiului de consum nufarul pur al indeletnicirii spirituale intr-un Ardeal contopit ca un Monaco al Europei rasaritene isi deschide cupola prevestind ca mai e inca destula lumina si pentru creatori, si pentru visatori.

De la profesor doctor in fizica autoarea trece la jurnalistica si realizator de filme documentare apreciate, premiate in tara si in strainatate.
Andrea cea din liceu si Andrea cea de astazi intregesc dragostea pentru sotul ales sfidand trecerea timpului.
Poezia curge de la sine asemenea apei de munte, in cristaluri si simplitate, ne convinge ca un alter ego cu umblet adolscentin isi istoriseste in cuvinte necautate aceeasi minunata priveliste a tabloului pe peretele din odaia cu miros de lavanda, imaginea mirilor ce nu se despart de decenii...


PAPUCII CONJUGALI
Un papuc, doi papuci…
Alţii doi in ei sunt puşi.

Cine este sub papuc
şi toţi patru un' se duc?

"Tu eşti mică în papuc
şi te duci unde te duc !"

"Ba nu-i drept, când eu mă culc
să te văd nu mai apuc,
cum să te ţin sub papuc ?"

"Poţi să bei şi-un kil de suc
să te cocoţezi în nuc
n-o să mă ţii sub papuc !"

„Ba. O să mă duc în Şuk
(dacă la bani am s-apuc)
şi-am să cumpăr alt papuc !"

"In casă n-o să-l aduci
lângă pat tu n-o să-l culci
Şi n-ai să-l ţii sub...papuci !"
că mă superi şi-o s-o-ncurci!”

SPINI TANDRI

Am căzut
în hăţişul virtual
având scut
sentimental
găoacea dragostei
în care
m-am pitit.
Atâta doar
că mi-a rămas
un colţ de suflet
dezgolit…
Şi l-ai atins.
A fremătat,
a şovăit
şi s-a prins
în spinii tandri
ai prezenţei tale
pe cărările virtuale.

WINDOWS/FERESTRE
Îţi scriu şi îmi scrii
în aceste
două ferestre.
Inimile noastre freamătă
şi ele
între cercevele.

Îţi vorbesc şi-mi vorbeşti
în aceste
două ferestre.
Inimile noastre pulsează
şi ele
între cercevele

Te văd şi mă vezi
în aceste
două ferestre.
Inimile noastre se zbat
şi ele
între cercevele.

Te caut şi mă caut
în aceste
două ferestre.
Inimile noastre se pierd
între cercevelele
pironite în eter.

FULGI ŞI GÂNDURI
Iubitule,
M-am trezit privind pe fereastră
uimită de fulgii ce se aştern
peste oraşul tern
care visa zăpada aceasta,
transformând fereastra
într-un glob dincolo de care
se-nfiripă povestea de ninsoare...
Gândul meu de iubire
fulguieşte către tine,
şi te aştept iarăşi şi iar
în globul nostru de cleştar.

ŢI-AM CĂLCAT CĂMĂŞILE
Iubitule,
ţi-am călcat cămăşile
pe îndelete
pe mâneci, pe guler
şi pe manşete.
Mi-am plimbat palma
pe catifeaua moale
ce păstrează, parcă,
gesturile tale...
Am netezit pânza
pe ambele feţe
cu răbdare şi cu tandreţe.
Le-am pus pe umeraşe
apoi
cu gândul la noi
amândoi...

Cât mi-aş dori să-ţi pot
netezi
şi cutele inimii.
URME DE ZAŢ
Privesc ceaşca ta de cafea
cu urme de zaţ in ea...
O figură decantată.

Pare o fată,
un minotaur,
o tornadă,
un ţăran cu secera
în spinare
aşezat pe o piatră
mare,
un drumeţ cu o
o boccea...

Dar ce nu descifrez
în zaţul de cafea ?

Zaţul din sufletele
noastre
cine-l descifreaza oare ?

Şi ce rost are să-l descifrez
în dodii

după forme, după zodii,

trudind la rime şi
figurine

în loc să mă lipesc de tine ?


AŞTEPTÂNDU-TE
Te aştept iubitule
şi-ţi dau timpul meu în dar
ceasornicul trupului întins
ca un arc,
ticăitul lui înfrigurat
urechea ciulită
şi gându-ncordat
să te presimt
mai devreme c-o clipă.

Mai întâi opresc alte maşini
şi trântesc portierele
nişte străini,
dar dincolo de aceste sunete
nedorite
ghicesc torsul maşinii iubite
ce se priponeşte-n parcare
ca un căluţ oboist…
Aud pasul tău apăsat
şi grăbit…
Mai e puţin şi se răsuceşte
cheia în broască
VINE BARBATUL MEU ACASA

Tuesday, February 2, 2010

Mont Royal











Orasul Montreal nu se lasa nicicand invins de stihiile iernii din Nord.


O replica de oras francez cu iz gigantesc se inscrie ca un suras permanent si ca o fiesta permenenta.


Niciunde nu intalnesti atatea restaurante, atatea limbi vorbite,


In cateva imagini va redau cateceva din itinerariul gastronomic international in metropola de pe fluviul Sfantul Laurentiu.

De la un blog la altul

Deschiderea internetului si rapiditatea comunicarii au devansat traditiile.
Asa cum telegraful, telefonul, avioanele aveau sa schimbe fata lumii, si clickul tastaturii ne va purta intr-un viitor si mai fantezist.
Un fapt tin sa l precizez ca si blogul poate fi manuscris literar.
Odata cu apusul romanului fluviu, al unei literaturi de lung metraj, au aparut proze scurte, miniromane si alte forme adaptate la viteza secolului XX.
Ne situam in alt mileniu si ca atare in tren, in avion ori in pauza de pranz ne putem delecta chiar si pe ecranul miniatural al unui Iphone cu un anume gen literar, vrem nu vrem sa-l acceptam, blogul.
Literatura de talent domina si se impune.
Oare cand Tristan Tzara a inceput difuzarea artei lui nonconformiste ce ziceau reticentii la nou ?
Documentarea, eruditia, talentul pot defini un blog de mare savoare literara.
Ce credeti ?

Poate ar fi bun si in Romania un atare indicator pe perioada iernii


Sunday, January 31, 2010

Duminica Fiului Risipitor


Nu neaparat din convingeri habotnice consider acest episod unul dintre cele mai tulburatoare din istoria fiintei umane.
Parabola in sine ar trebui sa dea putina decenta in intoarcerea fiecaruia dintre noi catre bine.
De cate ori ne intoarcem oare catre imaginea tatalui - ca prim protector din timpul copilariei noastre ?
Norman, un amic mai in varsta mi-a depanat intreaga sa copilarie din Brooklyn intr-o perioada postbelica. O familie de americani trudind din greu pentru asigurarea unei existente minime.
Ca fiu mezin al acestei familii a plecat de acasa inrolandu-se in serviciul militar, a cutreierat lumea, s-a dedat jocurilor de noroc si altor indeletniciri mai mult sau mai putin onorabile.
Parintii nu mai voiau sa stie de el. In repetate randuri tentativele tatalui sau in a-l aduce pe calea cea buna au esuat, generand in dispute.
Intr-o buna zi Norman s-a ales cu o condamnare pentru posesie si consum de droguri.
Iesind din inchisoare a decis sa se concilieze cu tatal sau. I-a telefonat si si si-a cerut iertare, Au stabilit sa se intalneasca in urmatoarea duminica la pranz.
Norman si-a facut aparitia la usa parintilor din casa copilariei.
La auzul soneriei tatal sau, de emotie, a cedat. Un infarct. A murit in bratele fiului intors acasa.
De fiecare data cand Norman vorbeste de parinti, de casa plange ca un copil.

Bonjour Jeunesse !
















Intr-o regasire de sine cu locurile de altadata ma trezesc fata in fata cu fasiile de oglinda ale timpului in care ma vad alergand de colo pana colo sfidand batranetea si iarna marelui Nord. alaturi de fiul meu, Sebastian.

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...