Sunday, January 31, 2010

Duminica Fiului Risipitor


Nu neaparat din convingeri habotnice consider acest episod unul dintre cele mai tulburatoare din istoria fiintei umane.
Parabola in sine ar trebui sa dea putina decenta in intoarcerea fiecaruia dintre noi catre bine.
De cate ori ne intoarcem oare catre imaginea tatalui - ca prim protector din timpul copilariei noastre ?
Norman, un amic mai in varsta mi-a depanat intreaga sa copilarie din Brooklyn intr-o perioada postbelica. O familie de americani trudind din greu pentru asigurarea unei existente minime.
Ca fiu mezin al acestei familii a plecat de acasa inrolandu-se in serviciul militar, a cutreierat lumea, s-a dedat jocurilor de noroc si altor indeletniciri mai mult sau mai putin onorabile.
Parintii nu mai voiau sa stie de el. In repetate randuri tentativele tatalui sau in a-l aduce pe calea cea buna au esuat, generand in dispute.
Intr-o buna zi Norman s-a ales cu o condamnare pentru posesie si consum de droguri.
Iesind din inchisoare a decis sa se concilieze cu tatal sau. I-a telefonat si si si-a cerut iertare, Au stabilit sa se intalneasca in urmatoarea duminica la pranz.
Norman si-a facut aparitia la usa parintilor din casa copilariei.
La auzul soneriei tatal sau, de emotie, a cedat. Un infarct. A murit in bratele fiului intors acasa.
De fiecare data cand Norman vorbeste de parinti, de casa plange ca un copil.

No comments:

Omul cu care stai la masa

Astazi Ioan Vecerdea s-a dus pe drumul fara intoarcere si din nefericre nu am avut cum sa-l insotesc. Va ramane mereu prezent intre noi,...