Astazi poetul Mircea Ivanescu implineste 78 de ani
Astazi e ziua marelui poet Mircea Ivanescu. Poate ploua sau ninge in martie, sau poate magnolia a inflorit in parcurile dinspre Cazarma 90. Poetul drag al Sibiului nu le mai vede cu proprii-i ochi.
„Insingurat in muntii din suflet”, cum ar fi spus Rilke, Mircea Ivanescu isi parcurge incinta unui poem de primavara, umed, intunericit si cu greu imi pot inchipui greaua incercare ursita unui om de carte ce nu se mai poate bucura de cuvantul scris.
E noapte tarzie aici in Washington, dimineata la Sibiu, incerc sa scriu un poem sau ceva sa sune a balada, cantec sau lament.
Nimic mai greu decat sa-i canti tu insuti cobzarului, sa gatesti bucatarului, sa scrii Maestrului un vers.
Imi ramane tristetea ca o ninsoare nedorita in sfarsit de martie, cu greu cuvintele se deslusesc, asa cum cu greu pleoapele ciresilor isi ridica petala.
Imi ramane un singur gand: Sa implor adierea divina....
RUGA
Ca Borges orb sub nori plumburii, anotimp-blestem
nu mai pleaca din curtea intunecata
si inconjurata de zoaie.
Copiii isi lipesc fruntea de geamuri asteptand primvara,
cred ca soarele e zmeu de staniol
ce nu mai vine.
Doamne, rogu-te, da-i lumina in odaia cu carti si
fotografiile printesei Stela. Le acopera galbenul timpului,
precum guruia in toamna aurul.
Ca Homer la tarmul potrivnic dinspre zeitele despuiate si nu le mai vede,
nici macar flamura corabierilor intorsi din larg.
Doamne, rogu-te, adu primvara in curtea ninsa,
alunga stihiile.
Sibiul e orasul cu mii de ochi,
Da-i , Doamne, vazul inapoi, si inca o seara in salonul acela cu oglinzi,
in care viata si paharele isi pierd sirul,
si umbra.
E noapte - zi,
copiii si poetul deopotriva isi lipesc fruntea
de dioptriile iernii,
fulgii acopera pana si ultimele lacrimi ascunse cu maneca hainei
in intuneric.
Washington DC, 26 martie 2009
Va rog ascultati acest cantec in cinstea poetului Mircea Ivanescu.
Va multumesc !
http://www.youtube.com/watch?v=C3_XJf1TAzU&feature=related
Astazi e ziua marelui poet Mircea Ivanescu. Poate ploua sau ninge in martie, sau poate magnolia a inflorit in parcurile dinspre Cazarma 90. Poetul drag al Sibiului nu le mai vede cu proprii-i ochi.
„Insingurat in muntii din suflet”, cum ar fi spus Rilke, Mircea Ivanescu isi parcurge incinta unui poem de primavara, umed, intunericit si cu greu imi pot inchipui greaua incercare ursita unui om de carte ce nu se mai poate bucura de cuvantul scris.
E noapte tarzie aici in Washington, dimineata la Sibiu, incerc sa scriu un poem sau ceva sa sune a balada, cantec sau lament.
Nimic mai greu decat sa-i canti tu insuti cobzarului, sa gatesti bucatarului, sa scrii Maestrului un vers.
Imi ramane tristetea ca o ninsoare nedorita in sfarsit de martie, cu greu cuvintele se deslusesc, asa cum cu greu pleoapele ciresilor isi ridica petala.
Imi ramane un singur gand: Sa implor adierea divina....
RUGA
Ca Borges orb sub nori plumburii, anotimp-blestem
nu mai pleaca din curtea intunecata
si inconjurata de zoaie.
Copiii isi lipesc fruntea de geamuri asteptand primvara,
cred ca soarele e zmeu de staniol
ce nu mai vine.
Doamne, rogu-te, da-i lumina in odaia cu carti si
fotografiile printesei Stela. Le acopera galbenul timpului,
precum guruia in toamna aurul.
Ca Homer la tarmul potrivnic dinspre zeitele despuiate si nu le mai vede,
nici macar flamura corabierilor intorsi din larg.
Doamne, rogu-te, adu primvara in curtea ninsa,
alunga stihiile.
Sibiul e orasul cu mii de ochi,
Da-i , Doamne, vazul inapoi, si inca o seara in salonul acela cu oglinzi,
in care viata si paharele isi pierd sirul,
si umbra.
E noapte - zi,
copiii si poetul deopotriva isi lipesc fruntea
de dioptriile iernii,
fulgii acopera pana si ultimele lacrimi ascunse cu maneca hainei
in intuneric.
Washington DC, 26 martie 2009
Va rog ascultati acest cantec in cinstea poetului Mircea Ivanescu.
Va multumesc !
http://www.youtube.com/watch?v=C3_XJf1TAzU&feature=related
