Saturday, May 9, 2009

Piata Imprejmuita de faldurile poeziei (II)





Dintr-o primvara intarziata in Washington va reamintesc ca poetul Andrei Ileni isi serbeaza ziua de nastere si ca datorita saptamanalului Tribuna ii transmit pe aceasta cale un “La multi ani!” fratesc si multa inspiratie sibiana.
Andrei Ileni a lansat in aceasta primvara al treilea volum de poezie intitulat Portret din cuvinte (Tribuna, Sibiu, 2008).
Discipol si bun prieten al poetului Mircea Ivanescu, Andrei Ileni nu si-a dezmintit niciodata talentul unui perfectionist al cuvantului scris, al slefuirii versurilor reusind sa recreeze un imaginar diamantin, in care fiecare element are ca drept scop stralucirea, impresionarea si in ultima instanta fascinatia asemenea unei miniaturi giuvaergicale Faberge.
O poezie ermetica, pe alocuri inaccesibila unui cititor nedeprins cu traditia lui Mallarme,
nu face decat sa amplifice calitatea scriiturii. Andrei Ileni a absolvit o facultate de drept si in mod paradoxal visul lui ramane acela de a contribui la destelenirea limbajului juridic, fiind constient ca literatura aparatului legislativ are multe deficiente. A avut ca tema de cercetare un inceput de carte inspirata din lucrarea sa de diploma.
S-a simtit mereu atras de activitatea jurnalistica, de poezie si de critica literara.
Talentat, increzator in idealul poeziei si in nonconformismul artei intelese ca nesuburdonare la norme, la cerintele totalitariste, si nici la traseele oferite de cateva reviste si posturi de radio s-a autoexilat in targul baroc al Sibiului. Refuzul sau nu reprezinta decat un triumf al celui ce nu se pleaca si nu face concesii, de credinta netradata a poetului cetatii ce nu canta dupa placul altora.
A ocolit popularitatea si nici nu s-a zbatut sa si vada numele publicat.
Se multumeste cu travaliul scrisului ca o continua penitenta, sa cizeleze versurile ca pe niste lespezi de marmora peste care noi, cititorii sa pasim cu multa placere.
Nascut in 1955 in Sibiu, fost coleg de banca si de generatie cu Emil Hurezeanu, Andrei Ileni poarta mereu cu un suspin de regret, ca nu a absolvit studiile filologice. A castigat premii de poezie, dar a si refuzat sa scrie macar un vers patriotard in perioada comunista, ingreunandu-i publicarea primei carti, care s-a produs abia tarziu dupa 1989.
Volumul ultim inventariaza amintiri personale din Sibiu, dar si recompune imaginea unui scriitor drag lui, Hemingway, excentricul iubitor de ocean, de iesirile in larg la pescuit.
Hemingway devine un pretext al unui personaj masculin instabil, vazut prin dioptriile sotiilor sale. Eroul poeziei lui Ileni este corabierul batran gata sa o ia de la capat in expeditiile argonautice ce nu poate fi oprit nici de insula natala, dar nici de sotie.
Ultimele versuri sunt o iesire din excesul de incifrare caracteristic volumelor anterioare (Scutul transparent-tapiserii ; Praful dintre cuvinte) si respira o muzicalitate de poem discursiv in care abunda motive noi ca marea, tarmul, valurile.
Un plus castigat in tematica volumului este inspiratia orasului natal, Sibiu cu misterul medieval, nicicand dezgolit de sensuri.
Va propun cateva versuri din ultima sa carte cu bucuria de a fi un ardent cititor al versurilor sale :

Reconstituire

Trotuarele erau puntile marinarilor in vizita
La ora refluxului in portile orasului.
O ingaduire in care se pregatea inspiratia dintr-o
Jumatate de oras. In pantecele diminetii.
s-a intamplat si a rasarit deasupra orasului
infricosator si inutil.

La sfarsit s-a inchis cetatea.
Era o masura de fidelitate fata de marinarii
Dintr-un oras fara port la inchipuire.

Propozitie pe un timbru

Se defineste o piateta de dimensiuni finite.
Neaparat fara umbra zidita.
Ca sa nu-mi persisti. Sa nu ai acces
la nicio forma de geometrica din inchipuire.

Nici umbra nu te mai acopera cu talmacirile dintr-un sertar
cu anotimpul inauntru.
Nu mai exista umbra.
Nici n-ar mai fi vorba despre dimensiunea
dintre umbre.

Wednesday, May 6, 2009

Amurgul zeilor




Am primit cu durere trecerea in nefiinta a catorva nume de referinta pentru istoria automobilului american.
Nu sunt in masura sa ma lansez intr-o exegeza automobilistica, dar va pot spune ca automobilele americane originale nu pot fi comparate cu jucariile japoneze ori alte cutii de chibrituri. Linia clasica a unui Chrysler, a unui Licoln sau a unui Cadillac nu va fi nicicand atinsa de alte marci.
Confortul, siguranta si puterea masinilor au disparut odata cu incercarea industriei automobilistice americane sa treaca la miniaturizarea economicoasa.
De astazi intram in amintire si in muzee odata cu ultimii bolizi ai faimoasei Route 66.

PRIORITATE ...TURISTICA


Monday, May 4, 2009

Carte catre mama







La inceputul secolului al XX- lea Anna Jarvis initiaza o zi speciala in Virginia de Vest cu mentiunea ca fiecare familie sa-si celebreze mama in a doua duminica de mai. Nu are nimic din ziua de 8 Martie. Devine pur si simplu omagierea fiintei celei mai dragi in cadrul cel mai sarbatoresc cu putinta.
Mama mea isi serbeaza astazi ziua de nastere.
Coincidenta caderii celor doua zile in aceeasi saptamana imi genereaza mereu durerea celui dus departe.
Randurile mele nu sunt doar ecou al propriului meu destin, ci se amplifica in gandurile atator fiice si fii raspanditi in lumea larga.
Sarut mana, mama !

Lamentul celui dus de acasa

Te trezisesi intr-o alta odaie la alt tarm,
si stiu ca de la plecarea mea din strada cu pruni diformi,
nu se intampla prea multe,
cu fiecare an ce isi consuma ceara
trecem cu totii
unul cate unul precum plopii dupa furtuna,
si mai stiu ca bradutul adus candva dintr-o tabara de munte a crescut si tu iti spui cu sfiala – ca timpul creste in fiece pom.

Crestezi zilele pana la intrarea trenului in burgul de piatra,
atingi poarta,

cainele cel orb te stie,
vestind lumea ca ai venit acasa.

PS Sunt convins ca varuta Liliana si varutul Dan se vor duce cu laptopul sub brat sa-i citeasca mamei din blogul meu catre sibieni si catre parintii mei.







Post Festum 1Mai



Sunt un adept declarat al ideii ca viata trebuie traita din plin. Hai sa bem si ce-a ne-a mai ramas…
Nu inteleg insa un aspect. Multe comentarii, articole si bilanturi reiterante vorbesc de cat s-a baut si mancat in urma cu peste doua decenii. Si in fiecare an articolele isi repeta refrenul, tema.
Cred ca exista o saturatie in a pierde timpul si energia comparand numarul sticlelor de bere si al micilor meselor de 1 Mai din epoca trecuta cu cel de astazi.
Qui prodest ?
Viitorul nu ar fi mai interesant ? Prezentul nu are destule intrebari la care asteapta raspunsul solutionarii atator dileme arzatoare ?
Cred ca uneori e necesar sa ne concentram fortele asupra a ceea ce trebuie facut pentru a repara atatea hibe in tara noastra. Sa privim frontal viitorul, sa mai facem loc celor mai tineri oferindu-le o sansa.

Intr-o buna zi vom realiza ca alte zeci de mii de cadre calificate (medici, informaticieni, matematicieni etc) parasesc Romania.
In loc sa ne pierdem timpul cu a deturna atentia publicului de la problemele prezente ar fi mai indicat sa sadim macar un pom sau sa ajutam un copil sarac, lipsit de un trai decent.
Ne-am obisnuit sa ne balacarim nostop. Critcam si demolam.
Este ca si cum e mai simplu sa dai un picior cainelui de pripas decat sa-i intinzi o bucata de paine.

Happy Thanksgiving Day!

  Happy Thanksgiving Day!   Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...