Pe 10 august Bucureștiul și România întreagă
cunosc o destablizare politico-economică.
În S.U.A. au avut loc în ultimii ani proteste
foarte puternice soldate cu victime și cu pierderi materiale. Fie proteste îndreptate
împotriva abuzului polițienesc, fie împotriva președintelui Trump, și în urmă
cu an în Virginia un marș în orașul Charlotsville a readus întreaga America la
conflictul dintre albi și afroamericani.
Aș adaugă și protestele din Hamburg cu ocazia
vizitei lui Trump, și apoi cele din Franța în urmă finalei cupei mondiale de
fotbal din Rusia ac.
Dacă e să punem scenele ca într-un album
tematic remarcăm că protestele se definesc prin gruparea maselor, nu
întotdeauna ghidate de un program de revendicări politice ori de altă natură.
Canetti vorbea în eseul său din 1960 Masele și puterea : “Numai stransi
laolaltă oamenii se pot elibera de poverile distantării”. Într-o clasificare a
tipurilor de adunări (grupări) de meșe distingem pe cea a agresivității și a
redeșteptării.
Într-un rezumat simplu ceea ce se întâmplă la
București se repetă oriunde, cu un mic amendament. Rămâne starea conflictuală
accentuată între guvern și președinție, între politicieni și votanți, între salariații bugetari și mediul privat,
și între jandarmi și cetățeni.
Vorbind despre guvern, apărat de către
jandarmi ar fi fost necesară aplicarea unor măsuri de tactică, de strategie
polițienească adecvată țărilor democratice, de identificare a ultrasilor, a
elementelor criminale și a izolării lor.
Pe de altă parte protestul nu poate fi un act
nejustificat de sălbăticie, de manifestări asociale. Aici se cere participarea
ministerelor de resort. Nu toți protestatarii fac parte dintr-o haită de
huligani.
Cunosc persoane din diaspora sosite la protest
animate de ideea schimbării vieții în România și să poată regăsi un acasă
similar țărilor de imigrare. Se vorbește și despre elemente oștile, gen
mercenari, chiar de sorginte extremă Antifa.
Să nu uităm contribuția masivă a votanților din
diaspora din 2009, și din 2014.
Prezența diasporei în viața României deschide
o perspectivă nouă. Mulți imigranți români ar putea aduce nu numai un capital
financiar personal, ci și o contribuție directă pe piața muncii, rezultantă a
experienței lor profesionale. Poate într-o altă viață vom putea parcurge o
distanță de câteva sute de kilometri pe autostradă nu în 8 sau 10 ore.
În momentul de față avem priveliștea tristă ca
după un cataclism natural. De data această retrăim disperarea unui eșec politic
românesc, pe fondul schimbării de guverne, de rotație de cadre, de partide,
Într-o radiografie psihologică descrisă de
Canetti, o continuare freudiană, frica și frustrările adunate în timp justifică
degradarea protestelor în violență.
Politicienii, guvernatorii ar trebui să țină
cont de doleanțele celor ce i-au votat, și în mod democratic le-au dat girul.
Cred că în loc de a striga slogane, de a
scanda injurii avem nevoie de un program de remediere, de restaurație menit să
ofere autostrăzi, o reducere a decalajului social, o bază de producție fiabilă.
Oare este normal să ne situăm pe locul 5 ori 6
la producții de cereale, vândute în alte țări europene cu care reușesc să-și
crească industria cărnii (Ungaria, Olanda etc) ?
Sunt convins că protestele vor continua, că
nemulțumirile oamenilor, disperarea îi vor împinge să iasă în stradă.
În mod normal toate forțele politice să-și
aducă aminte de lecția lui Lăpușneanu, de puterea maselor.
